Arc peste timp în cultura şi ştiinţa românească

Puţini ştiu că în afara lui George Emil Palade mai există un savant cu sânge românesc câştigător al premiului Nobel! Este vorba despre un urmaş al cancelarului domnesc Iuri Ştefanovici, nepot al cărturarului Nicolae Milescu (Spătarul). Savantul rus Ilia Mecinikov (1845-1916) a primit în 1908 Nobelul pentru medicină, strămoşii săi plecând din Mileştii Vasluiului. De altfel, Mecinikov înseamnă traducerea în limba rusă a cuvântului Spătaru, “mech” în slavă semnificând spadă. Biologul este omul de ştiinţă care a introdus conceptul de imunitate, pentru care a şi fost recompensat cu preţioasa distincţie. În “Enciclopedia” lui Brockhaus şi Efron este trecut faptul că membrii familiei sale sunt nobili ce se trag dintr-un boier moldovean, spătarul Iuri Stepanovici, venit în Rusia cu prinţul Dimitrie Cantemir în 1711. Încă din 1934, prof. univ. C.G. Bedreag prezenta la un congres ştiinţific comunicarea intitulată: “Originile moldovene ale naturalistului Ilie Milescu Mechinikov, premiul Nobel pe 1908 pentru imunitate”. Unul dintre strămoşii săi, boierul cărturar Nicolae Milescu Spatarul, s-a născut în 1636 la Mileşti, un sat de lângă Vaslui care astăzi nu mai există. În cartea “Efigii pe meridianele cunoaşterii”, autorul C. Popescu-Ulmu arată că prof. C.G. Bedreag susţine că strămoşul direct al reputa­tului biolog este marele spătar Gheor­ghiţă Milescu, rudă a lui Nicolae şi care era una dintre căpeteniile micii armate de 1.000 de moldoveni care l-a însoţit pe domnitorul Dimitrie Cantemir în exilul său voluntar în Rusia în timpul ţarului Petru cel Mare, după lupta de pe Prut de la Stănileşti. Popescu-Ulmu povesteşte că aici Milescu s-a căsătorit cu o moscovită, iar descendenţii lui aveau să poarte în viitor numele de Spa­tariev (Mecinikov).

Viaţa savantului cu origini româneşti
Ilia Mecinikov s-a născut într-un sat de lângă Harkov, Ucraina, fiind cel mai mic dintre fiii unui ofiţer de pază şi al Emiliei Mecinikova. El a dezvoltat încă de timpuriu o pasiune pentru ştiinţele naturii. Elev model, a studiat sârguincios limba germană pentru a citi în original clasicii materialismului – Vogt, Feuerbach şi alţii. Înainte de a termina studiile liceale, pentru a se pregăti temeinic pe tărâmul ştiinţific, Mecinikov a audiat cursurile universitare şi a intrat în contact cu profesorii. S-a înscris la Universitatea din Harkov, dar dându-şi seama că cele predate nu corespundeau aspiraţiilor sale s-a hotărât să termine studiile în doi ani în loc de patru. Prin cercetările sale alături de un alt savant, Kovalevsky, şi el laureat Nobel, a pus bazele embriologiei comparate. Ajuns la o vârstă fragedă profesor la Odessa, preda studenţilor din anul trei deşi era mai tânăr decât ei. Mecinikov a moştenit, însă, de la strămoşii săi, Mileştii, pasiunea de a călători. Astfel, a ajuns la mai multe universităţi şi centre de cercetare importante ale lumii, în Germania, Italia, Rusia (Sankt Petersburg, Odessa) şi Franţa, la Institutul Pasteur. Savantul Secenov îl descrie ca fiind “seducător prin vivacitatea inteligenţei, un spirit inepuizabil, cu vaste cunoştinţe în toate domeniile”. Mecinikov a povestit el însuşi cum a făcut marea descoperire. Pe când făcea o analiză la microscop, fami­lia sa fiind plecată, s-a gândit că “celule analoage celor studiate trebuie să apere organismul împotriva unor intruşi dăunători”. Aşa s-a născut imunologia şi savantul a luat premiul Nobel pentru medicină. Descoperirea sa, căreia i-a dedicat următorii 25 de ani, a servit ca bază teoriei fagocitare. “Aceste celule trebuie că distrug microbii digerându-i, aducând prin aceasta vindecarea. Inflamaţia este astfel o reacţie curativă a organismului, iar simptomele morbide nu traduc decât lupta orga­nismului cu microbii”, spunea biologul. Celulele “devorante” capătă de­numirea de fagocite printr-o traducere din greacă. Nu întâmplator Me­cinikov a avut legături foarte strân­se şi cu savanţii români Ion Cantacuzino şi Constantin Levaditi, consideraţi printre discipolii săi. În anul 1904, Mecinikov a ajuns sub-director al Institutului Pasteur, apoi, la puţin timp, a venit consacrarea deplină, premiul Nobel în medicină pentru cercetările sale asupra imunităţii. După ce a primit mult-râvnita distincţie, a petrecut o zi memorabilă alături de soţia sa la Iasnaia Poliana, ca invitat al marelui scriitor rus Lev Tolstoi. Munca în ritm susţinut i-a obosit însă inima. În 1916, bolnav fiind, l-a rugat pe doctorul Roux de la Institutul Pasteur, de care biologul era legat sufleteşte, să fie ars “în cuptorul cel mare în care sunt arse animalele  de experienţă şi să-mi aşezaţi cenuşa într-un bocal aşezat pe unul din dulapurile din bibliotecă”. O glu­mă macabră, a fost părerea medicului, dar nu era deloc glumă, ci ultima lui dorinţă, Ilia Mecinikov murind în acelaşi an.

Mediciniştii habar nu au că Mecinikov are rădăcini româneşti
Am încercat să aflăm şi părerea specialiştilor legată de acest amănunt ce face cinste românilor. Cercetătorii în domeniul biologiei şi al medicinei contactaţi ştiau prea puţine sau deloc despre acest lucru. La Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa” din Iaşi am aflat că imunologia, conceptul descoperit de Me­ci­ni­kov, reprezintă o noţiune de bază în me­dicină. De fapt cei trei piloni pe care se sprijină medicina sunt: imu­no­logia, genetica medicală şi microbiologia. Cu toate că fiecărui student de medicină îi sunt predate cu­noş­tinţe de imunologie nu îi este amintit şi acest fapt, anume că descoperitorul ei are origini româneşti. “Şi eu am învăţat despre savant, dar nu ştiam că se trage din România. În anul II la medicină se predă imunologie fundamentală, în anul IV se face imunologie clinică, la toate specia­lităţile intră noţiunile despre imu­no­logie. Probabil în timpul comunismu­lui nu se amintea de acest lucru pentru că se considera că singurele per­soa­ne cu realizări importante erau cei doi, cuplul dictatorial. Sau nu a fost nici un istoric care să se ocupe mai îndeaproape”, a spus prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, rectorul UMF Iaşi. În schimb, de­canul Facultăţii de Biologie, prof. univ. dr. Ioan Moglan, cunoştea faptul că savantul se trage din Moldova. “Eu ştiam că e din Basarabia. Ştiam şi că boierii Mileşti au avut un merit cultural, dar de legătura cu Mecinikov nu, dar într-adevăr aşa este… Despre el se aminteşte foarte suc­cint mai ales că materia este astăzi superconcentrată. În schimb este menţionat acest lucru în tratatele ştiinţifice, se pot consulta. La Biologie se spune despre el doar în capitolul de istorie a disciplinei… şi nu s-a insistat pe acest lucru mai degrabă din neglijenţă. Cred că pur şi simplu nu i-a căzut nimănui fisa să insiste pe acest lucru”, a spus prof. univ. dr. Ioan Moglan. … continuarea aici

Sursa: Jurnalul National

en_US