In ciuda coruptiei evocate in scrierile lui Caragiale, societatea romaneasca din jurul anului 1900 era caracterizata de “transparenta”: “existau intr-adevar “interventii” pentru captarea bunavointei. Pana si latinii faceau asta. Dar, dupa captarea bunavointei, trebuia sa convingi. Era un examen. Era o comisie”, a explicat istoricul Adrian Majuru zilele acestea, la Teatrul National, in cadrul conferintei “O zi din viata ta la vremea regelui Carol I”.
Populatia Bucurestiului la 1900…
Foarte interesant e ca nu exista strada in acest oras, de la Sepcari (in Centrul Vechi) pana la Soseaua Colentinei (care mergea de nu mai stiai de tine), unde sa nu traiasca un procent de 10-15% de alogeni – cetateni romani, dar de alte origini etnice sau confesionale.
In alte zone ale orasului, pe alte strazi, precum Armeneasca sau in zona sistematizata a Dealului Spirii sau in Centrul Vechi, concentratia de populatie alogena era mult mai mare – mergea pana la 70-80% din totalul populatiei. Oameni care au disparut dupa 1947 cu rapiditate”.
… in vremuri cand Primarul nu era ales prin vot public
“Primarul era numit de Ministrul de Interne, nu era ales prin vot public. Prin vot public erau alesi membrii consiliului, in numar de sase, care propuneau Primarul General Bucurestiului, el urmand sa fie confirmat in functie de Ministrul de Interne. De aceea, primarii puteau sa ajute – un medic, de pilda, cum a fost Nicolae Minovici – sa stranga toti cersetorii si bagabontii din oras (s-a intamplat in 1905), cu ajutorul Prefecturii Capitalei, dar si al Ministerului de Interne. Asadar, mai multa ordine”.
Romania – mult deasupra Greciei
Ion I.C. Bratianu si “idealul vostru”
“O intamplare reala, petrecuta la Colegiul Sfantul Sava, in 1924. Mi-a fost povestita de elevul de atunci. Era un inceput de an scolar. Cum se deschidea un an scolar in toamna anului 1924? A venit Primul Ministru al Romaniei de atunci, Ion I. C. Bratianu, insotit de directorul scolii (nu de inspector), din clasa in clasa. A luat clasele mari, care terminau liceul. Si a spus acelasi lucru in fiecare clasa.
Generatia mea a luptat sa faca Romania Mare. Ne-am implinit visul. Generatia voastra trebuie sa se lupte sa o pastreze. Acesta trebuie sa fie idealul vostru.
Dupa ce clasa i-a fost prezentata de elevul cel mai bun, le-a spus: “Generatia mea a luptat sa faca Romania Mare. Ne-am implinit visul. Generatia voastra trebuie sa se lupte sa o pastreze. Acesta trebuie sa fie idealul vostru.”
Acel tanar de atunci, care s-a stins acum cativa ani, cand mi-a povestit, aceasta intamplare era foarte vie in ochii lui.
Generatia de la 1848 era deja stinsa catre 1900. Insa generatia intermediara, de pilda generatia lui Ion I. C. Bratianu, este cea care a implinit visul de la 1848. Si care trebuia sa ofere acest vis implinit, spre pastrare, generatiilor urmatoare. Asa se petrec lucrurile in mod normal”.
De ce s-au prabusit periferia si intreaga societate romaneasca?
“Periferia la 1900 si pana la 1945-1950, chiar daca au fost doua razboaie si vin multi la marginea orasului, veti vedea totusi ca reprezinta un filtru foarte important pentru fiecare oras. Deoarece fiecare comunitate face o selectie: de caractere, de selectie, de stari sufletesti. In general, omul inadaptabil este bine ambalat si oferit autoritatilor, sau trimis de unde a venit. Asta se intampla cand periferiile sunt colonizate, timp de o generatia sau doua, de cei care vin, caci nu oricine vrea sa vina. La urma urmei, vin cei buni (care vor o cariera) si mai vin altii care vor sa traiasca altfel si atunci intervine codul penal (indata de sunt depistati si clasificati).
Insa periferiile oraselor noastre, mai alese ale oraselor mari, au avut si foarte multi “altii” care nu au vrut sa vina in oras, care nu s-au adaptat nici pana astazi. Dincolo de asta, cartierele muncitoresti, vechile micro-raioane devenite apoi cvartale de locuinte uriase, care anvelopeaza orasul aproape de jur imprejur, au fost proiectate in asa fel incat nu numai sa fie ieftine, dar oamenii sa poata fi usor de manipulat.
Adesea, in astfel de blocuri, de la Drumul Taberei pana in Berceni, pe o scara de bloc (asta era politica atunci) existau trei-patru intelectuali (un medic, un profesor). In rest pui asistente (daca-s medici), pui muncitori (daca-s profesori). Pentru ca intelectualul sa nu fie numai in inferioritate, dar si supravegheat continuu. 40 de ani – e suficient sa prabusesti o societate.
Dar natura are puterea miraculoasa de a reveni. Si sunt convins ca suntem pe drumul cel bun, desi suntem inca indepartati de aceasta idee. Lucrurile nu vor ramane asa”.
Drumul elitelor in perioada 1850-1900
“Cei care finalizasera un doctorat in strainatate si veneau la Bucuresti (sau la Iasi, sau la Craiova) si aveau o catedra ii trimiteau pe cei mai buni elevi, cu recomandare, la aceeasi universitate si aproape la acelasi profesor unde ei au fost licentiati si doctoranzi. Culoarul era deja deschis. De la 1850, eram foarte temeinic ancorati pe aceste repere la Viena, la Berlin, la Paris.
La nivelul de baza al piramidei sociale, o recomandare avea o putere foarte mare. Putini elevi mergeau la liceu. Ajungeau acolo cei mai buni, la recomandarea invatatorului. O recomandare scrisa de mana, fara parafa, fara sa semneze inspectorul, o recomandare facuta de invatatorul tau de la sat deschidea poarta unui liceu in resedinta de judet. Dadeai examen. Si daca reuseai sa convingi la acest examen, care era oral (in fata unei comisii, cu adulti in fata ta), atunci primeai bursa. Bineinteles ca invatatorul acela dadea, in toata viata lui, doar cateva recomandari. Si tocmai de aceea, acest document semnat de el era luat in seama. Aceste culoare au fost practic anulate dupa 1947.”
Statul romanesc si “triada” intelectualilor
“Un proiect initiat de Dimitrie Gusti in perioada interbelica in privinta mediului rural: statul romanesc trebuie sa se bazeze pe trei intelectuali cu putere imediata – “o triada”: primarul, preotul si invatatorul. Invatatorul dadea recomandarea, iar preotul stia carte si, pana nu demult, el tinea castiful cu toti care plateau impozite (chiar si in orasele noastre, parohia era cea care administra taxele si impozitele, pe liste cu locuitorii fiecarei parohii). Ne va fi de mare ajutor refacerea acestei triade”.
Despre actele de coruptie satirizate de Caragiale in opera sa
“I.L. Caragiale a “decupat”. “O scrisoare pierduta” si-a avut premiera cu publicul nu intr-o sala de teatru, ci la Gradina Rasca, in spatele Universitatii. A fost un esec. Lumea nu s-a regasit, n-a ras. A fost furios Caragiale. Perioada interbelica aduce votul universal si secret. Si atunci cand totul este la secret, dispare transparenta.
La votul cenzitar, povestea Argetoianu ca intra in depresie de cate lingurite cu dulceata si serbeturi trebuia sa manance, cand ii vizita pe toti aceia care erau votanti in judetul lui. Stateau ore intregi discutand literatura, muzica, problemele locului – erau multe la care trebuia sa faci fata.
Perioada interbelica aduce votul universal si secret. Si atunci cand totul este la secret, dispare transparenta. Decupajul lui Caragiale a invins. Un decupaj care nu era majoritar”.
Petru Groza, un capitalist desavarsit, convertit la extrema stanga
“Petru Groza a avut o tinerete austro-ungara si nobiliara. Daca-l vedeai plimbandu-se cu bastonul acela cu maciulie de fildes, te gandeai ca tanarul asta va fi de extrema stanga? A fost insa un nobil (!) de extrema stanga. A avut o tinerete austro-ungara, iar ca adult a fost un capitalist desavarsit (a avut o banca, numita Dacia, cu foarte multe proprietati, intreprinderi, mori). Si, intr-o buna zi, dupa 1945, isi nationalizeaza bunurile si le doneaza statului.
Ligia Minovici mi-a povestit ca obisnuia sa faca o masa cu avocati, una cu medici, invitati cu care statea de vorba. Si a povestit, la masa organizata pentru avocati, a spus cum deodata si-a data seama ca societatea, vrem nu vrem, se va schimba radical. Le-a spus copiilor, la ultima masa burgheza: “De maine va faceti ghetele, de maine va faceti patul, va faceti curat in camera, va gatiti. Nu mai aveti guvernanta, nu mai avem oameni in casa. Nu vom mai avea nimic!” Asta a spus. Si a si facut.”
Eminescu – dusman al familiei regale?
“Mihai Eminescu era un personaj fabulos, viu, puternic. O forta de care se temeau multi. Cei care s-au temut cel mai mult au fost cei din preajma regelui Carol.
Eminescu, prin gazetaria lui si prin poezia fascinanta, ridica probleme. El a fost internat la Institutul Caritatea (particular), alcatuit de Titu Maiorescu si condus de Alexandru Sutu. Sunt versiuni, argumentate cumva, care sustin ca ar fi fost omorat de unul dintre bolnavii acestui institut, intr-o perioada de weekend, cand nu erau foarte bine supravegheati. Insa sunt si alte versiuni, argumentate si ele, la randul lor, ca fiind un personaj care putea ridica probleme in continuare doar traind – trebuia sa dispara.
Cert este ca toata munca lui si personalitatea lui mai ales – creau probleme intr-o anumita latura a elitelor politice, nu neaparat legate de persoana regala. Mai ales ca Eminescu a fost in salonul literar al Reginei Carmen Sylva. In Palatul Regal. Si nu numai o data”.
Sursa: Hotnews.ro
