Vlad speră să găsească soluţii la probleme cunoscute din domeniul cercetării care nu au încă răspunsuri.
A câştigat aurul la Olimpiada Europei Centrale, din Ungaria, anul acesta, concurs la care au participat 45 de tineri din 12 ţări, aur în 2011, la Turneul Internaţional desfăşurat în Bulgaria, argint la Olimpiada Internaţională din Thailanda, în 2011, în întrecere cu cei mai buni elevi din 90 de ţări. Astăzi, Vlad Gavrilă împlineşte 18 ani, aniversare importantă, pe care o va sărbători însă mai târziu, pentru că pe 23 septembrie trebuie să fie în Italia, unde începe Olimpiada Internaţională de Informatică.
Acum în clasa a XII-a la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti şi bursier al Fundaţiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, Vlad Gavrilă participă din clasa a treia la competiţiile de informatică şi a reuşit mereu să urce în fiecare an pe podium. S-a dedicat în paralel şi aprofundării tainelor fizicii. Iar trei ani la rând (2008 – 2010), a obţinut locul întâi la Olimpiada Naţională de Fizică.
PRIMUL CALCULATOR, LA 3 ANI
Vlad e bucureştean, singur la părinţii săi bugetari – tatăl subinginer electronist, mama – salariată a ministerului de interne. “Vlăduţ a fost un copil liniştit, curios şi, în acelaşi timp, foarte realist. Nu ne-a făcut probleme serioase, nu a băgat sârme în prize şi nu a demontat nimic, chiar dacă era fascinat de modul cum funcţionează toate. Pentru el, dialogul a fost întotdeauna foarte important”, mărturiseşte tatăl. Când era mic, Vlad nu pierdea timpul în faţa blocului, nu se juca cu copiii de vârsta lui. Părinţii spun că nici nu prea avea cu cine, fiind parcă “născut între două generaţii”. A avut primul calculator la trei ani. Nu a fost nevoie ca părinţii să-i stabilească un anume program, să-i restricţioneze vreodată accesul la taste şi monitor, cum se întâmplă în cazuri similare. Pur şi simplu, Vlad a avut echilibrul în el de la mama natură. Plus un foarte dezvoltat simţ al amănuntului şi tentaţia descoperirii.
Când tatăl său l-a luat cu el la serviciu, la Institutul Naţional de Fizică, pe Platforma Măgurele, Vlad a început să descopere o lume care avea să-l fascineze. La câţiva anişori părea că şi-a ales deja drumul: spunea că-şi doreşte să ajungă un mare fizician. Însă cu timpul a descoperit informatica şi a decis că el trebuie să găsească soluţii la problemele arhicunoscute din domeniul cercetării care nu au deocamdată răspunsuri sau pentru care nu s-a găsit o metodă eficientă şi rapidă de rezolvare.
Vlad studiază încă din clasa a doua limbaje de programare. Singur a hotărât să meargă la cursurile de calculatoare organizate pentru “boboci”, dar după numai câteva ore profesorii i-au decoperit harul şi au hotărât să-l pregătească împreuna cu cei de clasa a III-a şi a IV-a, pe care i-a şi depăşit în scurt timp. Atunci studia limbajul Turbo Pascal, cu profesoara Laura Niţescu. Iar după alte câteva luni, Vlad concura cu elevi mult mai mari: prima olimpiadă de informatică, primul premiu câştigat!
Tot în clasa a treia a realizat primul “mini-joc” de cultură generală, gen “Vreau să fiu miliardar”. A perfecţionat aplicaţia pentru a putea fi folosită ca un mod interactiv de a învăţa la materii precum matematica, limba română, geografia sau istoria. Când a ajuns în clasa a cincea, a creat şi o grafică atrăgătoare, capabilă să camufleze probleme serioase sub forma unor competiţii incitante pentru copiii de vârsta lui. “Problemele erau ca nişte puzzle-uri pentru mine: imediat cum rezolvam una, îmi doream să soluţionez alta printr-o metodă cât mai originală. De aceea m-a atras într-atât informatica, din capul locului – pentru că problemele aveau legatură cu lumea reală. Reuşeam să rezolv probleme imposibil de soluţionat într-un timp atât de scurt, fără ajutorul calculatorului şi al unui algoritm eficient. Cele practice şi inedite erau preferatele mele”, spune Vlad.
MARELE PAS, LA 12 ANI
Nu a trecut mult şi Vlad a fost recrutat să facă parte din elita informaticii din România: era în clasa a VI-a, avea 12 ani, când a primit invitaţia de a studia la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Un an mai târziu rezolva probleme din programa de liceu şi obţinea, în două zile consecutive, medalia de aur şi premiul I la Olimpiada Naţională de Fizică, cât si premiul I la Olimpiada Naţională de Informatică, cu Diplomă de excelenţă! Atunci s-a calificat şi în lotul naţional de juniori, şi astfel numele de Alexandru Vlad Gavrilă, un român ce avea mai puţin de 14 ani, a ajuns să fie cunoscut şi pe plan internaţional, când a câştigat medalia de argint la Second Junior Balkan Olympiad in Informatics, din Bulgaria.
În timpul liber, Vlad joacă biliard, snooker şi se dedică modelismului feroviar. Îşi aminteşte cu emoţie de primul trenuleţ pe care l-a primit de la tatăl lui şi de prima dioramă pe care a construit-o la 10 ani. Vlad a reuşit să obţină în fiecare an calificative şcolare maxime la toate disciplinele, pentru că el consideră că numai astfel pune bazele unei educaţii cu adevărat solidă şi durabilă.
Vlad are şi un mare regret: nu i se mai acordă şansa de a fi olimpic la două discipline, conform regulilor intrate în vigoare anul acesta. Chiar şi aşa, continuă să se pregătească la cel mai înalt nivel şi la fizică, convins fiind că “informatica şi fizica se pot lega foarte frumos în inteligenţa artificială, în electronică”. Pentru viitor îşi propune să îmbine cele două discipline în domeniul cercetării aeronautice.
Vlad spune: “Reţeta succesului constă în muncă şi un profesor capabil să te îndrume. Sunt norocos să fi avut mereu parte de dascăli foarte bine pregătiţi. Din clasa a VI-a am început cursurile cu Paul–Dan Băltescu, pe atunci în clasa a XII-a la acelaşi liceu, în prezent masterand la Oxford”. Dar trebuie să lucreze şi singur, să studieze site-uri de pregătire în informatică, cum ar fi cel al unei universităţi din Rusia. Anul viitor speră să devină studentul uneia dintre cele mai mari universităţi din Anglia sau SUA.
Articol publicat în Jurnalul National, pe data de 18 septembrie 2012.
