Oamenii in general cauta sa se identifice cu cei din jurul lor; ei cauta asemanari care sa ii ajute sa se plaseze intr-un anumit punct fata de cineva si fata de ei insisi sau fata de societate. Ei incearca sa se inteleaga pe ei si sa vada ce loc ocupa intr-o ierarhie. Orice om care iese din tipare este un om care devine „altfel”, care nu intra in media populatiei din orice punct de vedere, care se remarca.
Un astfel de om nu poate fi usor asimilat, nu poate fi usor inteles si de aceea, probabilitatea este foarte mare ca el sa fie respins sau sa fie vazut ca un om de care ceilalti se tem. Oamenilor le este frica de ceea ce nu inteleg sau de ceea ce ii depaseste ca intelegere. Un om inzestrat are cu siguranta ceva special, ceva care iese in evidenta, ceva care este mai greu de acceptat sau de cuprins. Oricine se va afla in preajma lui se poate simti inferior daca nu este constient inca de potentialul lui si are o stima de sine scazuta.
In realitate fiecare om este unic si fiecare om are ceva de oferit societatii sau familiei, prietenilor, partenerului de viata sau colegilor de la munca si, desigur, lui insusi. Totusi, cei cu abilitati deosebite au capacitatea de a face descoperiri de mare valoare, de a ajuta umanitatea in intregime.
Ei au posibilitati pe care oamenii de rand nu le au si de aceea trebuie sa fie valorizati si nu respinsi. Cu toate acestea, este greu de digerat sa vezi ca cineva este mai bun decat tine, talentat si inzestrat cu niste capacitati coginitve superioare tie. Si orgoliul are un procent considerabil decizional in aceasta chestiune.
Oamenii se tem de ei pentru ca de obicei sunt o amenintare la adresa posturilor lor, la adresa locului de munca sau pozitiei ocupate. In cartea „Copiii inzestrati si talentati; Manual pentru parinti” este scris: “Neglijarea celor inzestrati si talentati poate proveni si din ostilitatea manifestata de cei care vad viata ca pe o arena de competitie. Astfel de oameni ii percep pe cei inzestrati ca fiind o amenintare pentru pozitiile pe care le detin si nu reusesc sa realizeze ca valorificarea intregii productivitati a acestora de cele mai multe ori va produce dimpotriva mai multe oportunitati pentru ceilalti. O persoana care creeaza este in acelasi timp si generatoare de piete de distributie pentru produs alte produse. Persoana care face o noua descoperire in domeniul stiintei poate genera locuri de munca, chiar in numere de ordinul miilor. Televiziunea este un exemplu remarcabil. O viziune corecta asupra celor mai talentati dintre noi este cea de potentiali creatori de oportunitati pentru ceilalti si nu de competitori.”
A vedea un om inzestrat ca fiind o competitie este din start un punct de pornire eronat. El va atrage dupa sine numai atitudini gresite si va face de multe ori sa existe dificultati in gasirea solutiilor pentru a face sa functioneze relatiile de munca. Un om inzestrat va putea sa faca descoperiri care sa ajute foarte multi oameni doar daca este sustinut. Daca el va fi indepartat din pozitiile din care poate sa ia decizii si poate sa ajunga sa faca acele progrese pentru un anumit domeniu, atunci societatea poate avea de suferit precum si el, pe plan personal, pentru ca se va simti nedreptatit si respins.
In mentalitatea oamenilor (aceea de competite – iar competitia duce la ierarhie) nici nu este necesar ca omul respectiv sa fie supradotat, ci doar mai bine pregatit decat altii, pentru ca el sa fie respins si privit cu ostilitate.
In cazul copiilor supradotati problemele apar in momentul in care nu sunt intelesi de cei de o varsta cu ei. Cu cat este mai deosebit talentul sau, cu atat va avea mai multe probleme: „In sala de clasa tipica, copilul inzestrat este diferit de ceilalti membri ai clasei la nivelul realizarilor, in ceea ce priveste interesele, abilitatea de a aplica cunoasterea si a intelege implicatiile ideilor si de cele mai multe ori in vocabularul pe care il utilizeaza. Cu cat este mai mare nivelul de inzestrare si mai neobisnuit talentul, cu atat este mai mare golul creat intre el si colegii sai de clasa. Cei cu abilitati rare sunt cei mai vulnerabili. Astfel de copii sunt cei mai susceptibili la a fi criticati si ridiculizati datorita diferentelor evidente dintre ei si ceilalti copii de varsta lor.”
Asadar, cea mai importanta problema in cazul copiilor sau chiar adultilor cu inzestrari speciale este aceea a diferentelor majore dintre ei si ceilalti oameni. Colegii sau familia nu ii pot intelege, se pot simti loviti sau amenintati de catre acestia si pot simti ca pozitia lor este atacata. De aceea nu ii accepta, resping ideea de a-i ajuta si a-i sustine in dezvoltarea lor continua si ajung sa ii indeparteze si sa fie ostili.
Sursa: consultanta-psihologica.com
