Humanitas Fiction va prezinta o Seara de lectura
Joi, 16 februarie, ora 18:00, la Libraria Bastilia (Piata Romana nr. 5)
Herta Muller
“Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica – eseuri”
Premiul Nobel pentru Literatura
Vor vorbi:
– Eleonore Ellwanger
– Simona Kessler
– Alexandru Al. Sahighian
– Gabriel H. Decuble
– Denisa Comanescu
Potrivit editurii Humanitas, Herta Müller oferă în episoadele biografice care-i alcătuiesc cartea “Mereu aceeasi nea, mereu acelasi neica” o privire foarte personală asupra scrisului ei, a căutării obstinate a cuvântului adevărat, dar şi asupra epocii. Cartea e, aşadar, deopotrivă autoportretul autoarei, permiţând cititorului urmărirea unui drum care duce din micul sat bănăţean, la literatură şi la literatura universală, precum şi o discuţie despre politică şi violenţa Puterii – portretul unei epoci pline de imperative nedrepte şi obtuze, creionată precis şi necruţător.
Cu simţul demnităţii personale şi cu o morală a lucrurilor simple – a ceea ce nu trebuie făcut cu nici un preţ –, autoarea nu putea să nu ajungă în vizorul Securităţii. Climatul de suspiciune şi frică din acel timp e revelator pentru mulţi dintre noi, fie că am trăit epoca sau nu – fiindcă, scriind despre sine şi despre germanii din România, Herta Müller scrie implicit despre noi toţi cei de-aici.
Scriitoarea germană originară din România HERTA MÜLLER s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf. După absolvirea studiilor de filologie germană şi română, lucrează pentru scurt timp ca traducătoare într-o fabrică din Timişoara, de unde este concediată din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Niederungen (Ţinuturile joase), masiv cenzurat, a cărui versiune originală avea să apară în Germania în 1984. Ameninţarea din partea Securităţii continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în RFG în 1987. Publică romane: Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt (Omul e un mare fazan pe lume, 1986), Reisende auf einem Bein (Călătorie într-un picior, 1989), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Animalul inimii (Herztier, 1994), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010), volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se înclină şi ucide, 2003), volume de povestiri, precum şi volume de poezie din colaje. Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2005). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură.
