În parteneriat cu editura Litera and Fischer International lansăm o nouă provocare pentru cei pasionați de literatura universală. Vă propunem recenzia unei opere sau un autor de nivel mondial.
„Scriitoarea americană Mary Higgins Clark este un fenomen în sfera romanului thriller, prin aceea că toate cărţile ei, din 1974 încoace, au fost best seller-uri. Popularitatea de care se bucură, în sânul publicului american şi mondial, este imensă: anul trecut, cea mai vârstnică femeie din New York declara că, la 111 ani, îşi ţine mintea trează citind romane de Agatha Christie şi Mary Higgins Clark. Alăturarea scriitoarei contemporane de autoarea engleză (autentic clasic al romanului poliţist şi scriitoare în toată puterea cuvântului) depune mărturie despre răsunetul literaturii lui Mary Higgins Clark, al cărei palmares mai include, pe lângă premii literare, şi câteva titluri şi distincţii de prestigiu, primite din partea organizaţiilor religioase catolice.
Romanul Anii pierduţi (apărut chiar anul acesta) a avut parte de nu puţine recenzii în care a fost calificat drept cel mai bun al autoarei, ceea ce, după atâtea zeci de romane de succes şi ecranizări, e de-a dreptul o performanţă. Dar Anii pierduţi nu este numai (încă) un excelent roman de Mary Higgins Clark, ci un roman în care autoarea, ajunsă la senectute şi la un nivel de cunoaştere extrem de ridicat, îşi schimbă considerabil stilul şi instrumentele. Desigur, intriga este tot poliţistă, dar trama romanului include câteva ingrediente spirituale care sporesc misterul până la cote paroxistice.
Concret, un hermeneut, Jonathan Lyons, găseşte un document de mare însemnătate, despre care crede că ar putea schimba însăşi istoria lumii. Este vorba despre un pergament care pare a conţine o scrisoare scrisă de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Lui Lyons documentul i se pare perfect autentic, ca şi altor specialişti pe care, cu multă discreţie, îi consultă între timp. Pierdut – mai exact, furat dela Vatican, în împrejurări neclare, în jurul anului 1500 –, pergamentul părea dispărut pentru totdeauna, ceea ce explică puţinătatea, chiar absenţa, referirilor la el în literatura teologică.
Dar acum, odată găsit şi arătat în mare secret câtorva specialişti, documentul declanşează o serie de evenimente cu final imprevizibil. Jonathan Lyons este găsit mort în locuinţa sa, aparent asasinat de către soţia sa Kathleen, care, în ciuda bolii Alzheimer de care suferă, este descoperită în toaleta apartamentului, ţinând în mâini arma crimei. Poliţia înclină să creadă că e vorba de o răzbunare târzie a soţiei sacrificate de Jonathan pe altarul ştiinţei teologice, în ciuda semnelor că o persoană atât de bolnavă n-ar putea asasina un om în putere, cum era savantul.
Singura care poate dezlega misterul, întrucât îi cunoaşte îndeaproape pe cei doi şi viaţa pe care aceştia au dus-o împreună, este fiica lor Mariah. Aceasta o porneşte pe urmele documentului pierdut, intuind că acolo, în text şi în împrejurările dispariţiei lui, se află cheia asasinatului căruia i-a căzut victimă tatăl său.
Cei care vă povestesc deznodământul romanelor poliţiste sunt întotdeauna nesuferiţi, deoarece vă răpesc o plăcere de lectură şi emoţia aşteptării finalului. Mă mulţumesc, deci, să vă spun că la încheierea romanului vă aşteaptă o mare surpriză, întreaga lectură fiind, de altfel, plină de suspans şi de soluţii de maximă ingeniozitate, ce amintesc de cele mai bune idei ale Agathei Christie. Mary Higgins Clark este cu adevărat regina suspansului modern, iar Anii pierduţi confirmă că această reputaţie este întru totul meritată.”
Răzvan Voncu
