Lansare carte Margareta Paslaru

Seducţia timpului a fascinat-o pe Margareta Pâslaru încă de la 24 de ani. “Obsesia mea a rodit o trilogie”, mi-a mărturisit unica Margaretă-cântătoare. Despre ce trilogie să fie vorba?! În 1967, a compus (muzică şi text) “Ceasul vrăjitor”, apoi “Timpul” ¬ în 1970, iar în 1980 a creat “Eu şi Timpul”, pe versuri de Virgil Carianopol.

A sosit timpul ca Margareta Pâslaru să lanseze un minidocumentar al experienţelor trăite, pe care l-a înzestrat cu titlul: “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune” (volum editat de Curtea Veche Publishing).

Timpul întâlnirii cu publicul va fi exact luni, 7 mai, la ceasurile optsprezece şi jumătate ale serii. Locul ursit lansării: Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu).
În “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, autoarea reuşeşte să suprindă cinematografic şi să redea cu sensibilitate momente reprezentative din viaţa şi cariera sa, împletite inseparabil prin intensitatea trăirilor, prin colegii deosebiţi, dar mai ales prin determinarea ce a caracterizat-o întotdeauna. Cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea autobiografică 100 de ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră.

Fotografia aleasă pentru a ilustra acest material, menit să anunţe apariţia volumului în cauză, a fost denumită de protagonistă foarte simplu: “Trei Margarete”. Iată povestea celor două (busturi) Margarete, urmând ca pe cea de-a treia să o desluşiţi citind cartea biografică.

“Bunicul meu, sculptorul Ion Dimitriu Bârlad, a creat valoroase monumente vizibile în
ţară; la Bârlad o stradă îi poartă numele. Cum se obişnuia în cercurile artistice, bunicul invita – în atelierul în care am crescut – diferiţi colegi. În anii ’50 eram rugată să pozez pentru ei, fie «copil la plajă – nud» cu mingea sau cu lopăţica, fie cap de expresie. La sesiunile de lucru m-a remarcat sculptorul Corneliu Medrea. Revăzându-mă la 19 ani pe micul ecran m-a invitat să-i pozez. Din câte am aflat, bustul «Margareta» făcea parte din colecţia Muzeului Corneliu Medrea. După moartea artistului, muzeul s-a închis. Speram ca opera lui să nu aibă soarta lucrărilor bunicului meu, care au fost înstrăinate, altele multiplicate fără scrupule şi vândute pe la diferite licitaţii. Din sute de machete şi lucrări, mi-a rămas doar un bust de la el, care mă înfăţişează la vârsta de 5 ani.

Căutând ani şi ani bustul semnat de Medrea, Dr. Florin Rotaru ¬ directorul general al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti – m-a sfătuit să încerc şi la Palatul Şuţu ¬ Muzeul Municipiului Bucureşti. La scurtă vreme, directorul muzeului, amabilul domn Ioniţă, şi echipa sa m-au anunţat că bustul a fost localizat. Le mulţumesc încă o dată pentru efortul depus. Momentul regăsirii (foto) a fost captat de Lucian Năstase. Cunoscând faptul că cedez drepturile cărţii în contul Premiului Anual pentru «originalitate interpretativă» acordat tinerilor înzestraţi, a oferit imaginea, benevol”.

Ce ravisantă e Margareta, cea de 69 de ani, printre celelalte două, de la 5, respectiv 19 ani! După cum această fotografie stă drept mărturie, Margareta Pâslaru, cea fascinată de seducţia timpului, a reuşit să seducă timpul. O performanţă care merita să fie cuprinsă între copertele unei cărţi care va înfrunta timpul.

Pentru lansarea din seara cu număr magic ¬ 7 (mai) ¬, Margareta Pâslaru va interpreta, în acompaniamentul muzicianului Călin Grigoriu, o compoziţie proprie. Nu vă dezvăluim ce se va întâmpla întru totul, fiindcă Margareta Pâslaru “mai are o leacă de mister”!

Vă spunem totuşi că, dacă veţi veni la lansare, veţi fi întâmpinaţi cu expoziţia “Portrete de familie”, care vă oferă o mostră din atmosfera descrisă în carte. De asemenea, Margareta Pâslaru va înmâna premiul “pentru originalitate interpretativă” unei tinere de viitor, continuând tradiţia începută la Festivalul Mamaia, în 2010. Intrarea este liberă, iar cartea se vinde cu autograf!

“Timpul meu îngăduie, timpul îmi aparţine numai mie”, spunea Dostoievski în “Idiotul”. Am întrebat-o pe scriitoarea Margareta Pâslaru dacă e valabil acest lucru şi pentru ea. Răspunsul: “Timpul meu este dăruit artei muzicale, spre bucuria melomanilor”. E timpul să ne bucurăm!

Sursa: Jurnalul.ro