la 3 ani citea, la 13 e specialist în matematică, fizică, chimie… karate
Campania: Copiii geniali ai României.
S-a născut genial, dar “se antrenează” pe brânci din culegeri. La 3 ani scria, iar acum, la 13 ani, Laurenţiu Ioan Ploscaru are peste 120 de medalii în nouă domenii diferite
Când avea doi ani, micuţul Laurenţiu Ploscaru învăţase alfabetul. “Îl luam cu mine la biserică, să scriem pomelnice sau să dăm acatiste. Şi el se juca scriind şi el numele după mine, cu mânuţa lui. Aşa a învăţat, singur, imitând ce vedea”, ne povesteşte tatăl. Peste un an deja scria propoziţii simple, iar ai lui începuseră să se gândească să-i ia băiatului şi un abecedar. Peste încă un an, iar i-a şocat pe toţi: a memorat întreg Crezul, până la virgulă, în numai trei ore. “Eu îmi programasem trei zile în care să-l învăţ, căci am crezut că la patru ani atât i-ar lua să-l înveţe bine, trei zile. În trei ore, însă, era gata”, adaugă tatăl.
La grădiniţă distracţia lui era să înveţe serbările pe din afară, cu toate replicile colegilor. La fel şi acasă, când se uita la desene animate. Se uita de câteva ori la acelaşi episod şi după aia reproducea fiecare vorbă cu exactitate. Într-o vreme reuşise să memoreze ore întregi de replici.
Pe la şase ani a început să-i bată la cap pe părinţi că el s-a plictisit de grădiniţă şi că vrea la şcoală. Normal, căci vârsta lui mentală este cu trei ani peste cea biologică, după cum au apreciat psihologii.
“Pierdeam un an din viaţă dacă mă duceam la şcoală de 7 ani, şi nu de 6”
L-am întrebat pe Laurenţiu acum, la 13 ani, de ce a vrut atunci neapărat la şcoală de la 6 ani. “Păi pierdeam un an din viaţă dacă mă duceam de 7 ani”, ne-a răspuns. În clasa întâi se perpelea măcinat de două întrebări: de ce nu există o singură literă pentru grupurile de litere “ce” şi “ci”. De ce se complică oamenii atât de mult? …citește articolul în întregime
Sursa: Jurnalul Național, 1 august 2011
