Uitati de materialele video care stimuleaza inteligenta. Faptul ca discutati, va jucati si ii dati atentie inca de cand este bebelus, iata ce ii stimuleaza creierul.
Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le canta sau le citesc copiilor, creierul este realmente “pe receptie”, adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar legaturile vechi se intaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).
Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la invatarea lui in scoala.
Orice parinte trebuie sa inteleaga ca joaca este de fapt “munca” copilului, iar invatarea este mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca incurajati-l/ajutati-l pe copil sa invete o poezioara un cantecel (de ce nu chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau chiar sa “regizeze” o mica piesa de teatru pentru familie.
Doctorii incurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil. In plus, cititul povestilor sau rasfoirea impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.
Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta, este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in cazul in care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.
Iata si cateva sfaturi, cativa pasi de urmat, cand este vorba de o poveste spusa sau citita copilului. Aceste sfaturi sunt valabile si in cazul unui cantec sau unei poezii.
Puneti copilului o intrebare simpla la inceputul povestii, cum ar fi: “Vrei sa-ti spun/citesc povestea despre Cenusareasa?” sau “Ti-ar placea sa-ti spun o poveste despre un elefant?”. Daca aveti o carte cu poze, aratati-i o poza semnificativa si intrebati-l de exemplu: “Cum se numeste animalul despre care este vorba in poveste?” sau “Iti place acest animal?”. In acest fel, copilul participa la poveste si va fi probabil interesat de ea. Pe masura ce copilul creste, raspunsul la intrebarea pusa la inceputul povestii de dvs. va putea fi dat eventual de catre copil la sfarsitul povestii.
- Fiti pregatiti sa-i raspundeti copilului la intrebarile puse, caci copiii au intotdeauna intrebari de pus. Daca stiti raspunsul, dati-l pe loc, iar daca nu, cautati-l in dictionare, enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu locurile unde “pot fi cautate raspunsuri la intrebari” si va stii sa le caute singur cand va putea sa citeasca.
- Faceti comentarii asupra povestii, dar nu prea multe in timpul acesteia, caci povestea este importanta. Din timp in timp puteti sublinia personajele, scenele sau activitatile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine sa-i aratati pe pozele aferente povestii persoanele/animalele/plantele din poveste si poate, pe o alta poza sa-l puneti sa recunoasca personajele pe care i le-ati aratat anterior.
- Puneti o intrebare la sfarsitul povestii, care sa-i dezvolte imaginatia copilului. Poate fi o idee de continuare a povestii, de genul “Si ce crezi tu ca s-a intamplat mai departe?” sau o alta idee de dezvoltare a povestii, cum ar fi: “Oare ce s-ar fi intamplat cu Pinochio daca nu ar fi mintit si nu i-ar fi crescut nasul?”. Chiar si parerea copilului despre poveste este binevenita, cum ar fi “Iti pare bine ca Scufita Rosie a scapat cu bine din gura lupului?”
Iata si alte moduri in care-l puteti incuraja pe copil sa invete despre lumea inconjuratoare:
- spuneti-i poezioare/cantecele pe dinafara si in timp ce-l invatati, zambiti-i; copilul va intelege ca-i o activitate placuta si va incerca la randul lui sa invete si el poezioare/cantecelul dvs.
- cand copilul sta in bratele dvs. in timp ce-i cititi o poveste, tineti cartea astfel incat sa o vada si el si in timp va intelege ca cititul se petrece de la stanga la dreapta, mai ales daca-l lasati sa intoarca el paginile;
- nu uitati ca invatarea este permanenta, in orice zi, indiferent daca copilul merge in patru labute sau deja vorbeste asa ca acordati-i toata atentia si ajutati-l sa invete si repetati-i cand este nevoie tot ceea ce l-ati invatat;
- cultivati-i spiritul de aventura, dar inteles in sensul bun al cuvantului; o noua pisica, o noua jucarie, o noua mancare si chiar o pasare care se aseaza in gradina pot fi noi provocari de a invata cate ceva despre lumea inconjuratoare
- lasati-l sa incerce pana reuseste, cum ar fi cu jucariile pe care le monteaza si le demonteaza zilnic; cand reuseste in ceea ce face, o simpla ivorba de incurajare din partea parintilor
Sursa: despre copii.com
