De ce principiile pedagogiei Montessori reprezintă cel mai bine educația nouă
,,Nimeni nu poate fi liber dacă nu este independent, prin urmare, primele manifestări active ale libertății individuale ale copilului trebuie să fie în aşa fel încât, ghidat prin această activitate copilul să poată ajunge la independență”, Maria Montessori
Pedagogia Montessori este cunoscută sub numele de metoda Montessori şi a fost aplicată în grădinițele Montessori.
Această alternativă educațională se bazează pe observarea ştiințifică a proceselor de învățare la copii. Considerând că toți ,,copiii învață singuri” , Maria Montessori proiectează un mediu organizat în care copilul poate alege liber dintr-un număr de activități de dezvoltare speciale. Oferă copiilor posibilitatea de a se dezvolta liber, la potențialul lor maxim, permițâdu-le să găsească soluții pentru propriile lor probleme. Automotivarea este cheia învățării complete, copilul şi învățarea fiind situate pe primul loc iar predarea şi programa de educație pe locul doi.
Filosofia educației Montessori constă în antrenarea tuturor simțurilor, crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltarea proprie a fiecărui copil prin intermediul materialelor utilizate în grădinițele Montessori. Materialele sunt create să stimuleze copilul să se joace şi să acționeze împreună cu alți copii învățând să coopereze, să negocieze,să se respecte pe sine şi pe cei din jur, învață să cunoască realitatea înconjurătoare prin oferirea unor experiențe, activități şi materiale ce vor stimula curiozitatea. Copiii sunt încurajați să-şi dezvolte inițiativa, sunt încurajați să ducă la bun sfârşit sarcinile începute, îşi formează deprinderi de ascultare, de atenție şi concentrare. În sala de clasă totul este aranjat pentru a stimula spiritul ordinii, al disciplinii, le permite copiilor să exploreze, să învețe, să se recreeze. Activitățile sunt proiectate pentru a dezvolta controlul degetelor şi muşchilor mâinilor, lucru ce va permite copilului un bun control al mâinii atunci când începe scrisul.
În metoda sa, Maria Montessori aduce îmbunătățiri metodelor tradiționale prin faptul că fiecare copil învață singur, foloseşte materiale specifice nevoilor sale, iar rolul educatoarei este de a ghida, direcționa sau stimula activitățile copiilor. Educatorul oferă ajutor limitat, nu intervine în jocul copiilor decât atunci când aceştia nu ştiu ce au de făcut sau pentru a aplana conflictele. Copiii nu sunt pedepsiți de educator, nu primesc recompense, singura recompensă fiind mulțumirea că a realizat un lucru bun şi corect prin propriile forțe. Fiecare copil are o personalitate unică, un ritm şi stil propriu de învățare, astfel prin această metodă i se respectă dreptul de a se dezvolta integral şi armonios, în propriul ritm şi fiind încurajat în permanență.
Principiile pedagogiei Montessori
1) Mişcarea liberă stimulează cunoaşterea: Manipularea obiectelor duce la dezvoltarea gândirii şi a învățării. Maria Montessori consideră că ,,Mâna este organul minții”. Copilul îşi va dezvolta şi rafina simțurile, va dobândi deprinderi eficiente în domeniile studiate.
2) Copiii iau decizii în mod liber: Copiii au posibilitatea de a lua decizii referitoare la jocul şi munca lor.
3) Interesul stă la baza educației: Copiii acumulează cunoştințe de lungă durată doar atunci când sunt interesați de anumite subiecte. Astfel lecțiile sunt organizate pentru a inspira şi a stârni curiozitatea, pentru a-i stimula în învățare.
4) Recompensele extrinseci sunt evitate: Nu există recompense materiale şi note deoarece se consideră că cea mai mare recompensă este mulțumirea realizării unui lucru.
5) Se acumulează cunoştințe cu şi de la ceilalți copii: În instituțiile Montessori, cunoştințele nu sunt oferite de educator ci fiecare copil învață descoperind singur sau de la alți copii. Sunt încurajate experiențele sociale, cooperarea şi oferirea ajutorului.
6) Se acumulează cunoştințe în context: Cunoştințele învățate sunt aplicate, ,,învață făcând”. Procesul de învățare este situat în sfera aplicabilității, iar cunoştințele dobândite sunt mai profunde.
7) Copilul îşi exercită voința liber într-un cadru limitat: Adulții stabilesc anumite limite clare şi lasă copiii să se desfăşoare liber între aceste granițe. Copilul învață astfel să gândească, să empatizeze şi să fie maturi.
8) Ordinea din clasă determină ordine în minte: Clasele Montessori sunt bine organizate fiind un instrument de învățare: inspiră sentimentul ordinii şi-i permite să exploreze, să învețe şi să se recreeze.
Obiective specifice pedagogiei Montessori
,,Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur”, Maria Montessori
Maria Montessori dorea o schimbare în educația copiilor. În accepțiunea ei, această schimbare presupune permiterea dezvoltării personalității copilului prin efort propriu şi învățare graduală, prin explorare proprie şi descoperire a realității înconjurătoare.
Iată care sunt cele mai importante obiective specifice pedagogiei Montessori:
1) Stimularea curiozității epistemice la copil, imaginației, a inițiativei, a perseverenței. Curiozitatea stă la baza învățării. În contactul cu mediul ambiant, copilul descoperă cunoştințe şi acumulează diferite experiențe de învățare, stimulându-i-se curiozitatea. Deoarece copiii îşi aleg propria muncă sunt încurajaţi să ia diferite inițiative şi să persevereze.
2) Dezvoltarea siguranței de sine, autodisciplinei, simțului de ordine, respectului de sine şi de alții. Copiii se joacă împreună dezvoltându-şi deprinderi de socializare, învață să coopereze, să negocieze, să înțeleagă şi să se respecte pe sine şi pe ceilalți. Activitățile realizate se bazează pe deprinderile dobândite ale copilului, fapt ce duce la reducerea neîncrederii în sine, iar copilul capătă încredere în forțele şi ideile proprii. Amenajarea spațiului educațional promovează ordinea, disciplina şi autodisciplina, educatoarea intervenind doar atunci când este nevoie.
3) Dezvoltarea atitudinii pozitive față de şcoală şi învățătură. Trebuie să existe un echilibru permanent între învățare şi recreere, între activitățile individuale şi cele de grup. Toate acestea oferă copilului posibilitatea de a se dezvolta în ritm propriu, de a repeta cunoştințele dobândite şi de a stimula interesul pentru învățare şi respectiv pentru şcoală.
4) Sprijinirea copilului în dezvoltarea deprinderilor senzorio-motorii şi a capacității de judecată. Activitățile desfăşurate permit dezvoltarea unor deprinderi de clasificare, sortare, potrivire, ceea ce-l fac pe copil să gândească şi să judece anumite acțiuni efectuate cu mâinile, lucru care permite dezvoltarea deprinderilor de scriere.
