Emotiile sunt stari afective care ne condimenteaza viata de la inceput pana la sfarsit, de la postura de bebelus pana la cea de batran. Bebelusii isi exprima in prima faza, emotiile legate de confortul fizic – cald/rece, alimentatie, stari fiziologice (oboseala, boala etc.). Pe masura ce cresc in luni, emotiile lor se imbogatesc si diversifica – incep sa planga atunci cand apare o persoana necunoscuta in cercul lor sau traiesc sentimentul frustrarii cand nu reusesc sa ajunga la jucaria preferata.
Incepand cu varsta de 3 ani are loc o adevarata eruptie emotionala. Bucurie, furie, dezamagire, tristete, suparare, gelozie, invidie, competitivitate – o multime de stari pe care copiii le traiesc, dar cu care nimeni nu le face cunostinta. Obrajii pe care ii simt inrosindu-se si infierbantandu-se, inima care li se pare ca le sare din piept de cat de rapid bate, aerul care parca nu le mai ajunge, pumnii care se inclesteaza automat simtind ca isi pierd controlul – Ce sa fie oare trairea aceasta care ma inunda?
Si pentru ca jocul si arta reprezinta apanajul acestei varste, copiii isi exprima cu usurinta emotiile intr-o maniera simbolica – desen, pictura, jocul cu marionete, plastilina/ aluatul sau lutul, povestile, muzica, dansul si ritmul. O infinitate de modalitati de exprimare emotionala. Cand treisc o anumita emotie – de exemplu, tristete – puneti-i sa improvizeze Cantecul Tristetii sau Dansul Tristetii, sa deseneze Tristetea, ce-i face sa se simta in acest fel. Povestiti-le ca Tristetea pleaca daca o exprima, daca vorbesc despre ea cu tine, cu prietenul cel mai bun, cu colegul de la gradinita.
La fel de important este ca tu – parinte – sa empatizezi cu emotiile copilului tau, sa le identifici, sa le numesti si sa i le accepti: Inteleg ca te simti trist(a) pentru ca…., Poate ca te simti…..(si lasa-l pe el sa continue), Spune-mi cum te simti! O data ce si-a exprimati emotia, ai respect fata de ea, nu te grabi sa-i spui: Nu fi trist, nu ai de ce! Lasa prostiile, asta-i un lucru pentru care sa te intristezi!sau sa-i negi emotia: Ei, nu esti trist. Esti chiar foarte bine, sau si mai rau sa fii ironic: Ce goguta esti, intristatule! Tristule! Spune-i ca si tu te simti in anumite momente astfel, ce faci cand vine Tristetea pe la tine, ce iti vine sa faci, de ce ai avea nevoie de la cei din jur. Multe mame isi ascund tristetea fata de copiii lor, precum si alte emotii percepute de ele si intreaga societate ca fiind negativa, daunatoare, periculoase ca furia sau frica, de exemplu.
A cunoaste emotiile, a te imprieteni cu ele, este un proces de descoperire si invatare care se poate face si in cadrul atelierului „Cu copiiii de-a Emotiile”, de-a lungul a sase intalniri cu copii cu varste intre 3 – 6 ani. Este un proces dinamic si interactiv, in care parintii sunt conectati permanent la emotiile copiilor lor, au teme de lucru pentru acasa, ceea ce ii apropie pe unii de ceilalti, ii ajuta sa aiba o relatie autentica. Copiii afla despre ce ii infricosa pe parintii lor cand erau ca ei, de varsta lor, cum faceau fata si ce solutii gaseau. In toate acestea este vorba insa despre curajul tau, ca parinte, de a accepta emotiile copilului tau si de a ti le exprima pe ale tale.
Psih. Camelia Chetu
