Copiii dotati au tot atatea sanse de a se adapta la scoala ca si copiii cu nivel de inteligenta mediu sau submediu. De exemplu, un studiu efectuat in 1921 in California pe 1.000 de copiii superdotati care au fost urmariti pana la Universitate si in viata profesionala de adult, a aratat ca neadaptarea scolara, in cazul in care se manifesta, nu se datoreaza unei inteligente superioare ci unor conflicte fundamentale. Copiii care au facut obiectul acestui sondaj erau in avans cu 2-3 ani in avans in raport cu media colegilor lor, iar multi dintre ei au sarit uneori doua clase ceea ce face problema inca si mai acuta.Totusi ei s-au aratat bine adaptati la scoala, s-au distins prin activitatile extrascolare si aptitudinile de conducere iar 70% dintre ei au atins mai tarziu un nivel inalt de calificare profesionala. Mai mult decat atat, fata de copiii de nivel mediu s-au aratat superiori din punct de vedere al sanatatii fizice si morale si a amplorii curiozitatii. Poate ca este posibil ca o inteligenta superioara sa puna anumite probleme specifice de adaptare, dar aceeasi inteligenta este de asemenea un profesor de folos pentru rezolvarea acestor probleme.
Același studiu, efectuat de L. M. Terman (inventatorul testelor de inteligenta Standford – Binet) infirmă teza conform căreia un copil dotat este înainte de toate un fenomen genetic, în câteva puncte:
- Copiii care au facut obiectul studiului nu s-au aratat precoci in mod special. De fapt, parintii lor nici n-au remarcat ca proprii lor copii erau dotati, inainte ca acestia sa atinga varsta de 3 ani si jumatate. Si este greu de explicat din punct de vedere genetic de ce darurile exceptionale nu s-au manifestat inca din leagan.
- Majoritatea copiilor cu aptitudini exceptionale sunt primii nascuti. Aceasta tendinta nu se explica din punct de vedere genetic , singura explicatia rezida din faptul ca cel mai mare dintre copii este cel care are cele mai multe contacte cu adultii, ale carui responsabilitati sunt cele mai numeroase si care in consecinta este supus mediului cel mai activ.
- Parintii acestot copii dotati erau probabil mult mai activi decat au recunoscut. Mai mult de 70% dintre ei au declarat ca-si lasau copii sa se descurce singuri, dar cu toate astea, mare parte dintre ei au recunoscut faptul ca acasa, copiii primeau lectii particulare in jurul unei medii de 6 ore pe saptamana. Acesta este un indiciu ca parintii “isi stimulau” copiii ceva mai mult decat au admis.
“In prezent, pentru mine e evident ca educatia “de acasa” respectiv implicarea in procesul de invatare si asimilare al copilului este cheia spre dezvoltarea inteligentei si ca interpretarea exclusiv genetica a aptitudinilor sau inteligentei nu reprezinta decat o mare prejudecata de care ne lovim si pe care o tratam ca fiind “un adevar absolut” . Iar prin “educatia de acasa”, activitati extrascolare si proces de invatare nu inteleg meditatii peste meditatii sau memorarea sutelor de pagini predate, asa cum am facut noi cat am fost pe bancile scolii. Ma refer la metode testate de invatare cu rezultate palpabile care au format unele dintre geniile cele mai cunoscute: Blaise Pascal, Johann Wolfgang von Goethe, John Stuart Mill etc.”
Părinții trebuie să se implice în activitatea de instruire a copilului lor.
Copiii care primesc o instruire prescolara vor fi urmariti cu mai mult interes de invatator si vor avea mai putine sanse sa ramana inactivi, deci să se plictisească.
Sfaturi și prejudecăți ale părinților. Citește articolul în întregime pe www.meseriadeparinte.ro
