Articol publicat în Revista Felicia în data de 4 noiembrie 2010, in cadrul campaniei “tineri talentati”, derulata deRevista Felicia si Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei
Mircea Dumitrescu sau „micuţul Paganini” cum este supranumit, are doar 12 ani, însă la concursurile la care participă intră în competiţie cu tineri de peste 20 de ani. Şi de cele mai multe ori câştigă. Profesorii spun despre el că interpretează la nivel academic. Fundaţia Dan Voiculescu este, din 2008, alături de acest “copil-minune”, Mircea beneficiind de întreg suportul necesar prin programul de burse sau prin asigurarea fondurilor necesare participării la concursurile internaţionale.
„Atunci credeam că este o joacă”
„Am început să iubesc vioara şi sunetul ei de când eram foarte mic. Mă uitam la străbunicul meu, tataie Fusuleţ (76 ani), cum cânta, şi mi-am dorit să încerc şi eu. Atunci credeam că este o joacă. Cred că avem 5 ani când tataie Fusuleţ mi-a pus prima dată vioara pe umăr şi degetele pe arcuş. Apoi, tot ce mi-am dorit mai mult a fost să pot cânta la fel de bine ca el, iar mai târziu să ajung să cânt pe o scenă mare, acompaniat de o orchestră şi multă lume să ma asculte. Tataie mi-a spus de multe ori că dragostea pentru vioară nu este suficientă, că pot ajunge acolo unde îmi doresc numai dacă studiez. Despre el, oamenii spun că este , povesteşte Mircea.
În ultimii 7 ani, vioara i-a devenit cea mai bună prietenă a reuşit să cânte pe multe din marile scene ale Europei, la Hamburg, Munchen sau Milano, ca să dăm doar câteva exemple. La concursurile internaţionale a obţinut 27 de locuri întâi şi nu mai puţin de 8 premii întâi absolute! La numai 12 ani!
În această vară, visul tânărului violonist de a avea un recital propriu s-a materializat în Italia, unde a avut şansa şi onoarea de a susţine un recital împreună cu renumita orchestră “Clasica Filarmonica Armonia” din Alexandria.
Printre cei care au apreciat talentul „micuţului Paganini” din România a fost şi celebrul pianist Walter Krafft, directorul Conservatorului “Richard Strauss” şi al Münchener Musikseminar, care, impresionat fiind de talentul tânărului violonist, i-a adresat invitaţia de a participa ca solist, în luna octombrie a acestui an, la un festival organizat şi susţinut de Filarmonica din München.
„Vrei să fii un mare violonist?”
„După vioară, cel mai mult îmi plac maşinuţele teleghidate. De la ultimele două concursuri la care am participat în Italia, unde am luat patru premii I, am cumpărat două maşinuţe (una pentru mine şi una pentru frăţiorul meu, mai mic) şi o minge de fotbal.
În privinţa sporturilor, cel mai mult îmi place să înot, dar ştiu că familia mea nu îşi permite să mă ducă la un bazin. Şi nici bicicletă nu vreau, pentru că ştiu că nu am voie: aş putea să cad, să ma lovesc la degete şi… nu aş mai putea cânta. Ultima dată când am fost tentat de o bicicletă am avut un accident şi… era să nu mai pot cânta chiar în recitalul pe care trebuia să-l susţin singur, acompaniat de cunoscuta orchestră din Alexandria. Mi-am rupt atunci singurii pantaloni de spectacol şi m-am lovit puţin din cauză că… atunci când mergeam cu bicicleta, mi-a ieşit în cale un câine şi imediat era să calc o pisicuţă mică, iar când i-am ocolit m-am dezechilibrat… Dar în final am cântat cu orchestra din Alexandria şi a fost frumos! A fost visul meu, acela de a cânta singur, acompaniat de o orchestră, pe care sper ca într-o zi să mi-l pot îndeplini şi aici, acasă, în România.
Ca să mă pregătesc, repet zilnic cel puţin 2-3 ore la vioară, studiez partituri, iar înainte de concursuri şi mai mult, dar ştiu că toate acestea sunt necesare ca să ajung un mare violonist. Într-o zi! Iar uneori, când greşesc, tataie Fusuleţ mă întreabă: . Nici nu-i răspund şi mă apuc imediat să repet până ce fiecare notă sună perfect.”
