De fapt, profesia de dascăl m-a ales pe mine. În liceu, mă gândeam să devin poliţist sau avocat, dar mi-a plăcut, mai mult, geografia şi am urmat o facultate de profil, fără să mă gândesc ce voi face după absolvirea acesteia. Iar destinul a ales pentru mine: m-am titularizat, în anul absolvirii facultăţii, la şcoala unde lucrez şi acum, mi-a plăcut mult atmosfera de la şcoală, mi-a plăcut, şi mai mult, să lucrez cu elevii şi am început să învăţ să fiu un bun profesor (ceea ce nu am învaţat în puţinele ore de practică de la facultate).
Zilele trecute, un amic mi-a spus:,,Ai cea mai frumoasă meserie din lume!” şi aşa este: meseria de dascăl este cea mai frumoasă deoarece prin ea, elevii învaţă o meserie, dar mai important, învaţă să fie oameni.
Zilnic încerc să dau tot ce pot pentru ca elevii să fie bucuroşi şi mulţumiţi că au venit la şcoală. Predau geografie, fac educaţie, mă implic în acţiuni de voluntariat (organizate de şcoală şi de Primăria Bistriţa al cărui voluntar sunt în cadrul Centrului Local pentru Tineret, unde desfăşor consultaţii pentru bacalaureat, la care participă elevi de la şcolile din municipiu), organizez şi particip la numeroase activităţi extracurriculare, iniţiez şi desfăşor activităţi de cercetare ştiinţifică în orizontul judeţului, scriu cărţi de specialitate, articole ştiinţifice şi articole de presă prin care diseminez rezultatele elevilor şi activităţile şcolii noastre. Într-o ţară ca România, a fi profesor este una dintre cele mai grele meserii, iar eforturile sunt atât intelectuale, cât şi materiale. Studiez şi acum, pentru a fi la curent cu cele mai noi metode didactice şi cu cele mai noi noţiuni geografice, particip la cursuri de formare, simpozioane şi conferinţe în domeniu şi contribui adesea cu bani, pentru a-mi asigura resursele materiale de care am nevoie în activitate şi în cercetarea ştiinţifică pe care o desfăşor cu elevii.
Eforturile mele se concretizează, uneori, în zile când rămân, până târziu, la şcoală şi alte zile de weekend când hoinăresc cu elevii pe teren, pentru a-i iniţia în cercetarea ştiinţifică, nopţi cu puţine ore de somn, întrecerea cu timpul care parcă se comprimă şi nu-mi ajunge să desfăşor toate activităţile pe care le doresc elevii şi gestionarea salariului astfel încât să-mi rămână ceva bani şi pentru a-i investi în activităţile cu elevii, cu deosebire în cele de cercetare ştiinţifică pe care le elevii le îndrăgesc foarte mult.
Am contribuit la educaţia copiilor pe care îi îndrum prin obţinerea de rezultate foarte bune la învăţătură şi prin formarea abilităţilor şi atitudinilor de viaţă: i-am învăţat să-şi iubească familia şi să-şi preţuiască colegii, să fie solidari cu cei aflaţi la nevoie, să dea din puţinul lor şi celor care sunt şi mai nevoiaşi, să-şi iubească ţara, trecutul şi valorile acesteia şi, nu în ultimul rând, să respecte şi să protejeze natura.
Dovadă stau în acest sens, rezultatele la olimpiadele şi concursurile şcolare pe disciplină şi educative, dar şi numeroasele activităţi extraşcolare dintre care amintesc: ajutorarea copiilor aflaţi în grija Mănăstirii Podu Coşnei (jud. Suceava), proiectul ,,Infoel alături de Şoimii Carpaţilor” (elevii şcolii trimiţând scrisori de încurajare militarilor bistriţeni aflaţi în misiune în Afganistan), proiectul ecologic ,,Fiecare Zi e Ziua Mediului la CT Infoel”, proiectul ,,Infoel alături de Vrancea” (ajutoare pentru oamenii din zonele afectate de căderile masive de zăpadă din 2012), proiectul social ,,Bunicii noştri, responsabilitatea noastră”, numeroase proiecte culturale, ştiinţifice şi de educaţie pentru mediu etc.
*Descrierile profesorilor sunt redate intregral conform informatiilor prezente în formularul de înscrieri.
