,,Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare,o meserie care epuizează şi înviorează, care te dispersează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec”. Am crescut alaturi de aceasta meserie inca de mica,parintii mei fiind cadre didactice. Toate jocurile copilariei includeau acesta meserie, jocul ,,De-a invățătoarea,,. Alături de părinţii mei am înţeles că omul de vocaţie este omul care face din plăcere tot ceea ce face, este omul care-şi face datoria, este omul care-şi asumă responsabilitatea efectelor acţiunilor sale. Am înțeles că vocaţia profesională înseamnă reunirea într-un tot unitar a dorinţei şi „putinţei’ familiei, a aspiraţiilor profesionale ale fiecăruia şi ale recomandărilor psiho-pedagogice ale dascălilor. Mi-am dorit să devin un cadru didactic, care să intrunească toate aceste elemente, să fiu omul care-şi îndeplineşte cu plăcere toate îndatoririle profesionale, să fiu omul de şcoală, omul conştient că in mâinile mele este destinul unor fiinţe umane. Dragostea pentru această meserie a fost transmisă din generaţie în generație, iar în prezent fiica mea este elevă la secţia de Pedagogie a Liceului de profil din județul nostru.
Un dascăl ştie că dacă va pune dragoste şi adevăr în ceea ce face, ceea ce va construi el va dura o veşnicie. Sunt o luptătoare, în fiecare zi luptându-se împotriva presiunii ucigătoare, a negativismului, a fricii, conformismului, prejudecăţilor, ignoranţei şi apatiei. Am alături de mine mari aliaţi: Inteligenţa, Curiozitatea, Individualitatea, Creativitatea, Dragostea şi Râsul toate vin în grabă să se alăture sub stindardul meu. Am un prezent incitant, plin de aventuri şi speranţe pentru că mi-am permis să-mi petrec zilele alături de viitor. Profesez meseria de dascal de 25 de ani…şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta în fiecare zi.
Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă doar a prezenta informaţii în faţa învăţăceilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un clasament pe baza notelor.Acestă meserie este mult mai profundă, solicită calităţi speciale. A fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea şi respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei. Eşti răspunzător în faţa lor, a părinţilor şi a societăţii de felul în care le influenţezi viaţa. Cariera didactică nu este,,o manta de vreme rea” ,o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci cînd viaţa te refuză în alte locuri.Sunt învăţătoare de 25de ani, şi am ajuns ce sunt datorită dascălilor pe care i-am avut si a părinţilor mei. Problema conducerii unei clase de elevi este inseparabil legată de organizare si are ca moment hotărâtor decizia. Ce implica aceasta meserie din punctul meu de vedere: trebuie să iau decizii cu privire la tot ceea ce se întâmplã în procesul instructiv-educativ, îmi exercit puterea asupra principalelor fenomene ce au loc în grup, supraveghez si îndrum întreaga activitate a clasei. Sarcina fundamentalã a mea este de a conduce învăţarea elevilor. Eu iau decizii pe tot parcursul activităţii didactice: înaintea, în timpul si ulterior predării. Înaintea predării îmi planific activitatea fixându-mi obiective, stabilind formele de organizare a activităţii, strategiile de predare si evaluare, organizarea cadrului de desfăsurare. În timpul predării, urmăresc reacţiile elevilor pentru a introduce suplimentar informaţie sau a renunţa la informaţia redundantă. Ca urmare a autoanalizei şi autoevaluării prestaţiei mele, trag învăţăminte şi iau decizii de autoperfecţionare. Momentele pregătitoare presupun reflecţie, iar cele ulterioare predării, analiză.În timpul predării, contactul direct cu elevii îmi activeazã mie întreaga personalitate. Pot lua decizii ad-hoc. Adaptarea permanentă a comportamentului meu la situaţia clasei vizează promovarea învăţării la nivelul elevilor, sporirea eficienţei educative.Organizez cadrul adecvat învăţării elevilor. Din punctul meu de vedere, profesorul trebuie să stăpânească atât disciplina pe care o predă cât şi strategiile de conducere, curriculum-ul şcolar, să aibă abilităţi psihopedagogice şi să cunoască personalitatea elevilor. Conducerea învăţării elevilor implică şi asigurarea unui climat favorabil acestui proces. Mediul fizic ambiant, climatul afectiv stimulator, încrederea în capacităţile elevilor, implicarea lor în activitatea de învăţare dar şi în luarea deciziilor privind viaţa clasei şi asumarea de roluri, educarea respectului pentru celălalt şi pentru reguli, utilizarea întăririlor pozitive şi recunoaşterea reuşitelor sunt tot atâtea modalităţi de exercitare a conducerii eficiente.
[oqeygallery id=598]
Consider că, dascălul care-şi asuma responsabilitatea, este cel care-şi face datoria. Raspunderea implica obligatie si interdictie, datoria implica responsabilitatea. Omul care-şi face datoria este omul de vocaţie, este omul care nu are nevoie de cineva să-l urmărească, el este cel care face totul din plăcere şi din necesitate, este cel care, fără a fi recompensat suplimentar obţine rezultate mai bune, si obţine performanţe în tot ceea ce face. A-ţi face datoria reprezinta astăzi ţelul suprem al fiecărui dascăl in contextul sporirii caracterului formativ al întregului proces instructiv-educativ.
Aşadar, răspunderea este impusă dascălului, dar responsabilitatea reprezintă o opțiune personală, prin care cel in cauză îşi asumă o serie de acțiuni noi, obligatorii, dar pe baza cărora el ințelege si știe că sporește întreaga eficiență a activitații sale.
Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă doar a prezenta informaţii în faţa învăţăceilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un clasament pe baza notelor.Acestă meserie este mult mai profundă, solicită calităţi speciale. A fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea şi respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei. Eşti răspunzător în faţa lor, a părinţilor şi a societăţii de felul în care le influenţezi viaţa.Cariera didactică nu este,,o manta de vreme rea” ,o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci cînd viaţa te refuză în alte locuri.Sunt învăţătoare de 25de ani, şi am ajuns ce sunt datorită dascălilor pe care i-am avut si a părinţilor mei. Problema conducerii unei clase de elevi este inseparabil legată de organizare si are ca moment hotărâtor decizia.Ce implica aceasta meserie din punctul meu de vedere: trebuie să iau decizii cu privire la tot ceea ce se întâmplã în procesul instructiv-educativ, îmi exercit puterea asupra principalelor fenomene ce au loc în grup, supraveghez si îndrum întreaga activitate a clasei. Sarcina fundamentalã a mea este de a conduce învăţarea elevilor. Eu iau decizii pe tot parcursul activităţii didactice: înaintea, în timpul si ulterior predării.Înaintea predării îmi planific activitatea fixându-mi obiective, stabilind formele de organizare a activităţii, strategiile de predare si evaluare, organizarea cadrului de desfăsurare. În timpul predării, urmăresc reacţiile elevilor pentru a introduce suplimentar informaţie sau a renunţa la informaţia redundantă. Ca urmare a autoanalizei şi autoevaluării prestaţiei mele, trag învăţăminte şi iau decizii de autoperfecţionare. Momentele pregătitoare presupun reflecţie, iar cele ulterioare predării, analiză.În timpul predării, contactul direct cu elevii îmi activeazã mie întreaga personalitate. Pot lua decizii ad-hoc. Adaptarea permanentă a comportamentului meu la situaţia clasei vizează promovarea învăţării la nivelul elevilor, sporirea eficienţei educative.Organizez cadrul adecvat învăţării elevilor. Din punctul meu de vedere, profesorul trebuie să stăpânească atât disciplina pe care o predă cât şi strategiile de conducere, curriculum-ul şcolar, să aibă abilităţi psihopedagogice şi să cunoască personalitatea elevilor. Conducerea învăţării elevilor implică şi asigurarea unui climat favorabil acestui proces. Mediul fizic ambiant, climatul afectiv stimulator, încrederea în capacităţile elevilor, implicarea lor în activitatea de învăţare dar şi în luarea deciziilor privind viaţa clasei şi asumarea de roluri, educarea respectului pentru celălalt şi pentru reguli, utilizarea întăririlor pozitive şi recunoaşterea reuşitelor sunt tot atâtea modalităţi de exercitare a conducerii eficiente.
Consider că, dascălul care-şi asuma responsabilitatea, este cel care-şi face datoria. Raspunderea implica obligatie si interdictie, datoria implica responsabilitatea. Omul care-şi face datoria este omul de vocaţie, este omul care nu are nevoie de cineva să-l urmărească, el este cel care face totul din plăcere şi din necesitate, este cel care, fără a fi recompensat suplimentar obţine rezultate mai bune, si obţine performanţe în tot ceea ce face. A-ţi face datoria reprezinta astăzi ţelul suprem al fiecărui dascăl in contextul sporirii caracterului formativ al întregului proces instructiv-educativ.
Aşadar, răspunderea este impusă dascălului, dar responsabilitatea reprezintă o opțiune personală, prin care cel in cauză îşi asumă o serie de acțiuni noi, obligatorii, dar pe baza cărora el ințelege si știe că sporește întreaga eficiență a activitații sale.
A construi lecţii interesante, a organiza activităţi formative variate, atractive, multiple şi complexe, a iniţia pe elevi in ,,tainele” specialităţii şi a-i ajuta să-şi programeze activitatea, înseamna a fi creatorul unui sistem de munca pasionant, captivant, atrăgător.Calitatea de educator , presupune multe sacrificii.Sacrific din timpul petrecut cu familia,pentru a-mi pregăti materiale,pentru decorul clasei şi al școlii,pentru a pregăti spectacole,pentru a pregăti suplimentar elevii cu probleme sau apţi pentru performanță,etc.În fiecare an ,pentru a-mi desfășura activitatea în bune condiții fac mari eforturi financiare. Doar în acest an contribuția mea este de aproape 3000 Ron. Precizez sunt unic întreținător de familie şi eforturile sunt uriașe,poate ,,chiar nebunești,, cum îmi spune fiica mea, care uneori își dorește câte ceva, iar eu îi amintesc de bugetul limitat al familiei.Citez, reproșul :,,Pentru școală nu exista niciodată buget limitat !,,Cu toate astea si ea este dedicată acestei meserii ajutându-mă în orice proiect al meu. Ajut copiii ce provin din familii cu probleme si nu numai cu tot ceea ce pot:haine, rechizite,alimente. De multe ori, la școală nu servesc un pachețel tocmai pentru că trebuie sa cumpăr unui elev, sau altuia un creion,o gustare sau un caiet.Îndemnurile si explicațiile date elevilor mei despre comportament si viață au avut impact deosebit. Chiar și la cei mai energici elevi ai mei au dat rezultate. Important e sa ştii cum să pui problema și să ai un comportament cald față de ei.
*Descrierile profesorilor sunt redate intregral conform informatiilor prezente în formularul de înscrieri.
| [oqeygallery id=598] |
