Ionuţ Budişteanu, tânărul care la numai 19 ani a câştigat premiul cel mare la una dintre cele mai importante competiţii de ştiinţă şi inginerie (Intel ISEF 2013), va începe primul an universitar la Facultatea de Matematică şi Informatică din Bucureşti şi va locui într-unul dintre căminele Universităţii.
Pentru toţi scepticii care se îndoiau că tânărul geniu din Râmnicu Vâlcea va rămâne totuşi în ţară, iată că începutul anului universitar îl prinde pe Ionuţ în Bucureşti, într-o cameră de cămin. Proaspătul student este hotărât să rămână în România pentru cel puţin următorii trei ani şi crede că studiul în străinătate este un moft. A refuzat oferte de angajare de la firme uriaşe în favoarea studiului şi banii pe care i-a câştigat la concursuri nu-l împiedică să se mulţumească cu o viaţă normală de student.
Reporter: La ce facultate te-ai înscris?
Ionuţ Budişteanu: La Facultatea de Matematică şi Informatică, din cadrul Universităţii Bucureşti.
Unde o să stai acum în Bucureşti?
La cămin.
De ce ai ales să stai la cămin?
De ce să dau atâţia bani pe chirie, când pot să locuiesc la cămin? Singura problemă era că eu va trebui să-mi aduc şi anumite echipamente şi am nevoie de spaţiu. Dar am vorbit cu rectorul şi decanul facultăţii şi, la început, voi sta singur în cameră. Şi, oricum, nu-mi voi aduce toate dispozitivele, pentru că sunt destul de aproape de Râmnicu Vâlcea, voi mai merge acasă, mai ales că sunt şi apropiat de părinţi.
Şi totuşi, de ce nu pleci? Mulţi au spus că eşti naiv că rămâi în ţară, că te vei pierde, de ce ai rămas până la urmă în România?
România este cea de-a şasea ţară din lume care are cei mai mulţi programatori raportat la numărul populaţiei. Şi nu poţi compara România cu India. Asta s-a întâmplat doar în ultimii 10 ani. Doar în 10 ani, 8-10% din PIB-ul României a ajuns să fie dat de software. Pentru că în domeniul software, poţi să faci compania de milioane doar cu un laptop. La companiile din China, care fac milioane de dolari, sunt doar trei-patru persoane care lucrează la compania respectivă. Aşa că în domeniul acesta, poţi face orice, de oriunde, nu am de ce să plec.
La noi în Universitate vei avea la îndemână aceleaşi mijloace de cercetare pe care le-ai avea în Statele Unite?
Păi vă pun întrebarea: care este cercetarea? Mijloacele sunt un laptop şi internetul. De atât este nevoie în domeniul informaticii. Trebuie doar să citeşti, să fii pasionat, să fii motivat, să te documentezi de pe internet şi după aceea să aplici toate acele lucruri interesante. Acesta e singurul lucru diferit. Cursurile sunt identice, cele de la Stanford sunt identice cu cele din România, am făcut cursuri de la Stanford (n.r. – cursuri de la Stanford sunt disponibile oricui pe platforma lor online), erau mai bine explicate în India. Am văzut şi nişte concepte din România care erau puţin mai bine explicate decât cele de la Stadford. Bineînţeles, nu toate. Dar teoria este universală, nu există o teorie mai sofisticată în America decât România.
Există şi vreo raţiune mai sensibilă care te face să rămâi în ţară?
Sunt şi foarte mândru pentru că am reuşit să dau aripi foarte multor români, care au înţeles că numai prin educaţie şi cercetare se pot realiza în viaţă. Sunt foarte mândru de acest lucru. De asemenea, mă bucur şi că, la sugestia mea, Ministerul Educaţiei şi primul-ministru Victor Ponta au creat un program de burse, 50 de burse pentru 50 de olimpici, de 15.000 de euro fiecare, pentru cercetare. Este un prim pas. Mă bucur că s-a creat ceva pozitiv în România. Acest pas este unul de început şi vor fi şi alţii în viitorul apropiat, dar trebuie să se şi fructifice.
Cât timp eşti hotărât să rămâi în ţară?
Cel puţin următorii trei ani. Nu exclud posibilitatea unui doctorat în străinătate, dar cel puţin la nivelul licenţei, voi rămâne aici. E doar un moft să studiezi în străinătate, nu te învaţă cu absolut nimic în plus în Elveţia, spre exemplu, faţă de ce te învaţă în România. Autocritică există în toate ţările, şi în America sistemul educaţional actual este criticat, autocritica permite ca lumea să evolueze, să-i forţeze pe oameni să lucreze din ce în ce mai bine.
Crezi că studenţii din străinătate sunt mai motivaţi decât cei de la noi?
Cei de afară sunt motivaţi pentru că nu sunt de-ai lor. Majoritatea sunt veniţi din străinătate. Pentru că, pentru a ajunge în străinătate, ori ai foarte mulţi bani pentru universitate, ori ai reuşit să ai un CV impresionant pentru a fi admis. Din această cauză, universităţile din străinătate sunt mai bune. De fapt, nu ele sunt mai bune, rezultatele lor sunt mai bune. Ele sunt doar un brand. Doar câţiva oameni au reuşit să schimbe lumea, iar aceia au fost cei care au vrut să facă acest lucru, nu doar s-au dus la universităţi de prestigiu şi au aşteptat ca universitatea să-i facă să realizeze lucruri extraordinare. Persoana trebuie să fie cea interesată să schimbe lumea.
Care crezi că sunt ingredientele succesului?
Este vorba de ceva înnăscut? Nu este vorba de ceva înnăscut, totul e motivaţie şi autodepăşire. Să fii din ce în ce mai bun, asta este singura diferenţă. Să-ţi doreşti să fii din ce în ce mai bun.
Ai modele de viaţă?
Da, modelele mele sunt toţi acei profesori de informatică care au experienţă de cel puţin 30-40 de ani, pentru că ei au fost cei care au schimbat lumea. Care prin ştiinţa, prin educaţia, prin timpul lor au schimbat lumea.
Ce te mai inspiră?
Să citesc literatură de specialitate, să văd ce se face prin străinătate, diverse lucrări publicate la conferinţe. Eu sunt şi membru la cea mai mare asociaţie de calculatorare, Association for Computing Machinery (ACM) şi pot să spun că sunt atâtea conferinţe în lume şi atâtea articole că nici măcar nu am timp să le citesc pe toate.
Cât timp petreci pe zi studiind şi cercetând?
Nu sunt cercetător, doar învăţ. De studiat, studiez tot timpul, pentru că este vorba de pasiune. Mie îmi place să fac ceea ce fac.
Te-ai simţit vreodată frustrat că nu ai la fel de mult timp liber precum colegii tăi?
Ar fi fost frumos să fie 25 de ore într-o zi, dar asta e.
Ce ai făcut în vacanţă?
Am fost în Elveţia, la acceleratorul de particule, la câteva evenimente prin România, am lucrat la proiecte.
Ai avut şi activităţi recreative?
Cât am stat în Elveţia m-am mai şi plimbat, m-am recreat, am fost şi pe Mont Blanc, cu cercetătorii. Iar ceea ce fac eu este recreere, nu mă stresează nimeni, nu am deadline-uri, nu trebuie să fac nimic din ce nu îmi place.
Articol publicat de adevarul.ro, pe data de 30 septembrie 2013.
