„Fiul meu este olimpic international la matematici” este o fraza pe care am spus-o cu mare mandrie de multe ori cunoscutilor sau prietenilor mei. Inevitabil urmeaza felicitarile, exclamatiile admirative (mai mult sau mai putin sincere), si, mai important, intrebarea cheie: cum a(t)i facut? In timp, „m-am antrenat” sa raspund din ce in ce mai bine la aceasta intrebare dificila.
Incep intotdeauna prin a spune: contributia noastra (a parintilor) este relativ mica, adica „noi am facut destul de putin”. E adevarat ca si mie mi-au placut matematicile (desi am devenit medic) si imi place sa cred ca Radu ma mosteneste. E adevarat ca pretuiesc foarte mult rationamentul logic si argumentele solide (si cei care ma cunosc stiu despre ce vorbesc) si cred ca matematicile constituie, cronologic, primul domeniu de cunoastere din viata care te educa in acest sens. Ca urmare, l-am sfatuit pe Radu sa studieze serios matematicile drept fundament al dezvoltarii lui, indiferent ce va urma in viata.
Talentul copilului in matematici, ca si in alte domenii, nu este insa de ajuns. Este nevoie de profesori inteligenti, dedicati si carismatici. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, studiul matematicilor poate parea anost cel putin la inceput si este nevoie de inteligenta si carisma sa poti canaliza interesul unor copii in acest domeniu. Radu si colegii sai au avut sansa de a avea o astfel de profesoara de matematica care le-a cultivat cu pricepere si perseverenta interesul pentru matematici. Cerasela Tesleanu, prima profesoara de matematica a lui Radu, ramane pentru noi cea care a deschis drumul performantei pentru Radu in studiul matematicilor. Au urmat apoi mai multi profesori foarte buni care l-au pregatit si inspirat pe Radu de-a lungul anilor, slefuind ceea ce a inceput inca din scoala generala.
Trecand acum la lucruri mai practice, cum arata o zi din viata unui „olimpic” la matematici? Va voi surprinde, poate, spunandu-va ca o zi nu seamana cu alta! Cu exceptia unei perioade de cateva saptamani de lucru mai intens inainte de un concurs important, Radu nu se pregateste sistematic. Studiaza in salturi, foarte mult in zilele „bune” (cand este inspirat, bine-dispus, cu suficient de mult timp la dispozitie) si mai putin (sau deloc) in zilele „proaste”. Norocul lui ca sunt multe zile bune! Ce este important este ca atunci cand studiaza, o face cu profunzime si dedicatie, si nu renunta pana cand nu intelege si nu cuprinde bine cunostintele respective.
Sa nu credeti insa ca acest studiu inegal presupune prea putin efort! Dimpotriva, Radu petrece probabil mult mai multe ore la masa de studiu decat multi dintre colegii sai. Cred insa ca studiul declansat de interesul bine cultivat dublat de un talent nativ are o sansa mult mai mare de succes decat un program strict zilnic „cantitativ” de studiu, cel putin in matematici! In plus, Radu are ocazia sa isi cultive si alte pasiuni printre care fotografia, filozofia, tenisul de camp, cinema-ul.
As dori sa adaug cateva aprecieri privitoare la Olimpiade. Aceste concursuri ar putea parea desuete si manieriste multor parinti, si intr-o oarecare masura le dau dreptate. In aceeasi masura insa cred ca spiritul de competitie si de emulatie dintre copiii care participa la aceste concursuri, precum si ierarhizarea valorica (chiar imperfecta, macar prin unidimensionalitatea ei) intr-o lume inca „neasezata” cum este lumea romaneasca, contribuie la dezvoltarea normala a acestor copii. Este meritul si responsabilitatea celor care organizeaza aceste concursuri ca ele sa ramana corecte si sa stimuleze o competitie loiala.
Ce va fi in viitor? Radu va pleca sa studieze matematicile la o universitate mare din Occident. Nu stiu daca pana la urma va face cercetare matematica fundamentala (asa cum crede el acum), sau se va deplasa spre matematici aplicate, sau mai departe spre alte domenii mai mult sau mai putin inrudite cu matematicile. El considera (si eu il sustin) ca este oarecum dator sa se dedice studiului matematicilor, intrucat, cum spunea Hardy (un mare matematician englez) „nu poti face foarte bine mai mult de un lucru in viata”. Si el face bine matematici!
