Ambitia este foarte importanta si e bine sa fie cultivata inca de la cele mai mici varste. Asa ii formezi gustul pentru a invata, dorinta de a cunoaste, de a fi cel mai bun, printre primii la scoala, admirat si respectat de catre cei din jur. Sunt vise si dorinte frumoase pe care orice parinte le are pentru copilul lui. Dar ce faci daca, din diverse motive, copilul tau a devenit prea competitiv?
Iata o parte din situatiile ce pot sa apara din prea multa dorinta de competitie:
- vrea sa fie primul care ajunge la masina, intr-o intrecere obisnuita, la iesirea din supermarket
- vrea sa obtina cele mai mari note
- isi doreste sa fie singurul laudat la scoala de catre invatatoare
- ajunge sa apeleze la violenta, sa puna piedici daca la orizont apare un alt coleg ce alearga mai repede la ora de educatie fizica
Din pacate, atunci cand una dintre situatiile de mai sus nu se desfasoara asa cum vrea el, copilul extrem de competitiv poate sa sufere consecinte foarte puternice. E vorba de standardele autoimpuse ori setate de catre parinti, de niste dezamagiri la cote maxime, tristete si o autoevaluare dusa la extrema. Unii copii ajung la gesturi de disperare; nu putine sunt cazurile in care aleg sa fuga de acasa din cauza unei note foarte mici pe care au primit-o sau pentru ca nu au luat premiul intai asa cum si-au obisnuit parintii. Pot sa apara simptome specifice depresiei, refuzul de a mai merge la scoala sau de a comunica si interactiona cu altii.
Ce solutii pot fi utilizate in astfel de cazuri? Iata cateva sugestii:
1. Discuta despre standardele pe care si le-a impus. Afla ce anume este important pentru el si ce isi doreste cu adevarat. Afla motivele care stau la baza: isi doreste sa fie cel mai bun pentru a-ti arata ca poti fi mandru de el, pentru ca isi uraste colegii si mediul scolar in care se afla, deoarece considera ca el nu valoreaza nimic daca nu este cel mai bun etc. Aici pot fi identificate mai multe probleme: dorinta de a comunica si a te simti aproape pe tine, de a-ti atrage atentia asupra lui, un mediu scolar care nu-i face placere, ori poate fi vorba de o stima de sine foarte scazuta, o autoevaluare mult prea exagerata si severa.
2. Ajuta-l sa isi modifice standardele pe care le are daca observi ca aici sunt probleme.
3. Arata-i iubirea si sprijinul tau neconditionat.
4. Fa uz de sintagme de genul: “Pentru mine nu conteaza sa fii cel mai bun. Esti copilul meu si te iubesc pentru ceea ce esti” etc.
5. Specifica-i faptul ca si tu mai gresesti din cand in cand. Nu poti sa fii mereu cel mai bun. Exista perioade de evolutie in viata fiecaruia si momente in care pur si simplu nu poti sa dai ce ai mai bun din diverse motive.
6. Transforma-te intr-un ascultator. Accepta ceea ce spune atunci cand e nervos, frustrat sau nivelul lui de stres este foarte ridicat. Adu-ti aminte ca problemele copiilor sunt foarte mari raportate la universul in care ei traiesc. O problema la scoala poate nu ti se pare la fel de importanta ca o problema la serviciu pe care ai intampinat-o tu, insa pentru copil poate insemna o sursa de frustrare si anxietate la cote ridicate. Asculta-l asadar si incurajeaza-l sa-si exprime gandurile si emotiile. Il ajuta sa se elibereze, iar apoi puteti cauta impreuna solutiile cele mai potrivite.
7. Greselile sunt si ele importante deoarece ne ajuta sa ne perfectionam tehnicile de a gestiona situatiile prin care trecem. Esecul nu este ceva rusinos si nu spune nimic despre noi ca persoana. Ramanem la fel de valorosi si importanti. E vorba mai mult de o analiza gresita a costurilor si a beneficiilor, de o cautare deficitara a celor mai potrivite alternative.
Sursa: suntparinte.ro
