Dupa 7 ani petrecuti mai mult in sanul familiei, cu un program flexibil, cu persoane tolerante la micile pozne ale copilului, vine una dintre perioadele cele mai importante in viata lui, in formarea sa ca adult – participarea la activitatile scolare.
Copilul petrece in jur de 4 – 5 ore pe zi (mai tarziu chiar 7 ore) impreuna cu grupul de colegi si cu invatatoarea/profesoara, ceea ce inseamana un mediu diferit, reguli si relatii noi, rivalitati si afinitati. De fapt proaspatul elev incepe din plin viata sociala (pana acum doar a experiementat-o in familie, iar unii la gradinita sau in parcuri) ceea ce ii antreneaza printre altele instinctul de supravietuire si nevoia de evolutie.
Pentru ca un copil sa asimileze informatiile care ii sunt oferite la scoala si experientele avute in grupul de colegi, are nevoie in primul rand de siguranta fizica. Dupa ce a devenit increzator ca nu va primi o rigla peste mana la orice abatere de la regula, pentru a continua procesul de asimiliare, copilul are nevoie sa fie stimulat in a explora materiile pe care le studiaza.
“Ii dau un 4 (sau un suficient) ca data viitoare sa invete mai bine” suna cunoscut? Nu astfel de recompense recomand, ci incurajarea onesta a elevului in a persevera cu studiul, cu explorarea personajelor din carti, stimularea gandirii logice prin jocuri, aprecieri individualizate pentru fiecare elev in parte, intelegere fata de trairile lor si acceptarea ritmului specific fiecaruia.
Exista multe intrebari sau situatii cu care se confrunta atat parintii, cat si profesorii, probleme care merita o atentie sporita din partea specialistilor:
- Cum sa actioneze profesorii atunci cand un elev incalca regulile de disciplina?
- Care este cea mai eficienta abordare pentru ca profesorii sa fie respectati?
- Este eficienta pedeapsa? Daca da, ce invata un copil din pedepse? Sunt parintii vinovati pentru ce face sau nu face copilul lor la scoala?
- Care este sistemul de evaluare potrivit pentru elevi?
- Se pot face intr-adevar discriminari de tip aptitudine fara a favoriza anumiti elevi?
Asa cum in familie exista o persoana care isi asuma rolul parental (mama si/sau tata) la fel se intampla si in mediul scolar, unde regasim invatatoarea/invatatorul care, pe langa principalul rol didactic, contine o latura parentala, tutelara. El isi asuma responsabilitatea de a comunica nonagresiv si responsabil si asigura desfasurarea orelor de curs in conditii potrivite contextului.
Contributia mediului scolar la dezvoltarea psihologica a copiilor
Odata “imbarcati” in clasa I , noii scolari afla ca pentru a invata sa scrie sau sa socoteasca trebuie sa stea atenti timp de 4 ore pe zi, ca timpul pentru joaca a devenit limitat doar la 10 minute (la fiecare 50 de min de curs), ca fiecare are spatiul, scaunul, banca si rechizitele sale, afla ca in timpul orelor se poate merge la toaleta doar cu permisiunea invatatoarei. Toate aceste lucruri sunt noi pentru copii, chiar daca si in cadrul familiei avea de respectat niste reguli, care in mod cert erau mai flexibile decat cele de la scoala si mai putine.
Un alt lucru care aduce noutate in viata copilului este evaluarea cunostintelor si abilitatilor. Testarea fiind o alta forma prin care copilul se dezvolta psihologic, atrenandu-si competitivitatea. La citire sau la matematica nu poate obtine “foarte bine”, doar pentru ca si-a pus pantofii, care ii plac mamei asa mult, el trebuie sa depuna efort sa invete abecedarul sau tabla inmultirii cu 2, sa exerseze acasa prin temele propuse de invatator si sa fie atent la cursuri, pentru a putea raspunde corect.
Odata cu noile regului, cu noile cerinte si cu noul sistem din care face parte acum scolarul nostru, copilul descopera ca devenind tolerant la frustrarile resimtite la scoala (amanarea satisfactiei imediate) poate obtine beneficiile la care aspira si pentru care a depus eforturi (o nota mare, aprecieri din partea parintilor, aprecieri din partea colegilor, premiu, diploma etc).
Informatii noi care solicita si antreneaza mintea elevului, responsabilitati noi in fiecare zi, roluri si sarcini care modeleaza stima de sine si ii dau noi contururi (sef de clasa, resposabil pentru verificarea temelor, casierul clasei, responsabil cu lista celor care vorbesc in timpul orelor etc), dezvoltarea spiritului de echipa…
Toate aceste lucruri produc schimbari in intreg psihicul copilului, produc schimbari in atitudinea acestuia, in viziunea sa asupra activitatilor, in spectrul emotional (se ingosteste de colega/colegul de banca, de invatatoare, respinge si detesta anumiti colegi si ii indrageste si simpatizeaza pe altii).
Scoala prin informatiile pe care isi propune sa le ofere cu ajutorul profesorilor, prin spatiul pus la dispozitie pentru desfasurarea cursurilor, prin valorile pe care le promoveaza si le sustine, aduce o contributie morala si educationala importanta la procesul de dezvoltare si maturizare al fiecarui copil si mentine intr-o continua provocare profesorii si parintii.
Psiholog Anca Raducanu
Sursa: Revista SANA
