Vrem, nu vrem, vacanta se apropie cu pasi repezi de sfarsit. Incepem sa ne pregatim pentru noul an scolar. Cel mai dificil este pentru parintii si copiii lor care merg pentru prima data la scoala. Adaptarea la un mediu nou este adesea dificila: colegi, profesori, clase, lectii, activitati. Cu cat un elev se adapteaza mai usor, cu atat rezultatele sale vor fi mai bune.
Chiar si in conditiile unui climat familial corespunzator, specialistii identifica situatii in care copiii nu ating adaptarea in primul an de scoala sau acestia intampina unele dificultati. Premisele adaptarii scolare sunt legate, in primul rand, de nivelul de dezvoltare atins de copil in perioada prescolaritatii mari. Aici intra in joc atat factorii socio-familiali, cat si cei individuali.
Copiii prezinta niveluri diferite de achizitie a noului din viata lor si cu siguranta ei vor dovedi niveluri diferite de adaptare care duc la situatii diferite de reusita sau de esec scolar.
Analiza mediului scolar arata ca principalele dificultati intampinate de elevi in primul an de scoala pot fi clasificate astfel:
Dificultati afective, datorate mediului scolar cu un grad mai mare de formalism, lipsit de relatiile calde si apropiate care caracterizau viata din familie sau din gradinita.
Dificultati cognitive, datorate nivelurilor diferite de dezvoltare si cunoastere la care se afla elevii la intrarea in scoala, la care se adauga metoda de lucru in clasa de elevi (frontala, intelectualista, de multe ori rigida).
Dificultati de organizare spatio-temporare, copilul de 6 sau 7 ani inca nu poate foarte bine reprezenta drumul spre casa, iar cerintele sunt de multe ori mai mari de atat. La 6 sau 7 ani dificultatile de reprezentare temporara sunt inca prezente, iar organizarea scolara pe clase/lectii/ore/discipline/trimestre necesita o astfel de intelegere.
Dificultati de organizare a motivelor pentru atingerea unei actiuni cu coordonare in spatiu si timp (de exemplu, tema pentru acasa ce trebuie sa fie rezultatul unei actiuni coordonate in timp).
Dificultati de relationare cu adultii si grupul de copii de aceeasi varsta si de varste mai mari, datorate faptului ca la varsta de 6 sau 7 ani copilul abia a trecut de perioada decentrarii.
Toate sunt dificultati, dar si oportunitati sau provocari ce survin in calea adaptarii copilului de varsta scolara. Intrebarea este cum se poate realiza acest lucru fara pierderi sau diminuand riscurile adaptarii. Un raspuns la aceasta intrebare il constituie abordarea individualizata a procesului instructiv-educativ. Greu de realizat in cazul unui invatamant de masa. De aceea, un rol major il au parintii care trebuie sa-l sprijine permanent pe copil pentru a se adapta statutului de scolar. Apoi intervin educatorii care, prin metodele pedagogice, il fac pe cel mic sa se incadreze cat mai bine in sistem.
Succesul sau insuccesul scolar este important nu numai din punct de vedere social, ci mai ales la aceasta varsta este cel ce modeleaza viitoarea personalitate. Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani isi formeaza aptitudini ce vor determina tendinta vocationala de mai tarziu.
Pe de alta parte, interactiunea cu scoala este cea care pune bazele atitudinilor copilului si credintelor sale cu privire la propriul succes sau insucces ca o componenta a imaginii de sine. Studiile arata ca atitudinile pozitive fata de succes sunt de multe ori responsabile de reusita copiilor, facand ca nivelul de instructie sau de inteligenta sa fie astfel surclasat. Succesul aduce cu sine un sentiment de incredere in fortele proprii, iar esecul construieste o imagine de sine negativa, un sentiment de inadecvare si de incapacitate care determina comportamentul ulterior de invatare.
Relatiile ce determina solutionarea crizei sunt cele legate de mediul scolar. Intrarea in scolaritate este un pas enorm pentru cei mai multi copii. Ca urmare a cresterii influentei profesorilor si colegilor si descresterii influentei parintilor, masura succesului are noi standarde. Haideti sa-i ajutam pe copii sa treaca usor peste acest pas!
Sursa: prokid.ro
