Ziua de 1 Mai a fost transformată într-un simbol al muncitorilor împotriva asupritorilor capitalişti, începând cu o mare luptă, un protest social la sfârșitul sec. al XIX-lea în SUA (1889) legat de durată de 8 ore a zilei de muncă.
Ca zi internaţională a muncitorilor ea se revendică de la acest fapt istoric, dar simbolistica este mai veche, încă din lumea antică. Este momentul de vârf al primăverii, este momentul în care cei care munceau pământul vedeau deja răsărite câmpurile. Încă, din sec. al XIX-lea devine pentru toată lumea proletarilor o sărbătoare într-un sens plin de noblețe. Faptul că s-a răspândit din America, în practic toată lumea, arată că situaţia era coaptă pentru o maturizare a proletarilor.
La sfârşitul sec. al XIX-lea, muncitorimea deja în societatea modernă reprezenta o componentă foarte importantă. Nu este deloc întâmplător că acestă zi a plecat din SUA, pentru că proletariatul american era practic cel mai avansat din lume în acel moment. Să nu uităm în ziua de 1 mai că muncitorimea este o categorie absolut normală necesară, la fel şi ţărănimea în societatea actuală.
În cazul concret al României, ziua de 1 Mai devine importantă în anii 20, deci practic în România Mare, după unirea de la 1918.
Este bine de menționat că noi românii aveam, încă din timpuri străvechi, o sărbătoare populară care era în aceeaşi perioadă “Armindeniul”, un fel de primăvară coaptă, un fel de primăvară maturizată.
Să ne bucurăm de această zi ce anunță miezul primăverii și deschide un capitol nou în istoria recentă.
