Cursul Libertatea în drepturi – un jurnal de bord despre îndrăzneala de a crede şi puterea de a face
Este nevoie de nedreptate pentru ca lupta împotriva ei să trezească nobleţea din om
Societatea românească se află pe drumul greu al propriei reconstrucţii civice, într-o cadenţă ce o polarizează tematic, între încrâncenare sau neputinţă, patimă sau nepăsare, antrenând, în egală măsură, activismul şi renunţarea celor care nu deţin puterea, dar sunt adevărata putere. În societatea noastră democratică, multora le vine greu să ia în serios problemele cu conţinut moral care indică distincţia dintre inferior şi superior, ceea ce îi determină să violeze principiul democratic al toleranţei. Se pare că suntem contemporanii unui paradox: este nevoie de nedreptate pentru ca lupta împotriva ei să trezească nobleţea din om. Şi atunci, angajamentul în menţinerea şi cultivarea spiritului civic devine un merituos act de curaj.
În zilele noastre, ne consumăm cea mai mare parte a energiilor pentru a ne adapta şi a suporta. Trăim într-o societate ce se rostogoleşte violent spre anomie şi subcultură, spre arbitrariu şi voluntarism. Aproape că nici nu mai ştim cum se va sfârşi bătălia dintre puterea politică şi lege, pentru că nici starea de opinie care ne guvernează viaţa nu mai este construită de noi.
Chiar dacă raporturile ar trebui să fie inversate – puterea politică fiind cea care ar trebui să se adapteze la problemele oamenilor – dramatic este că nu ne putem ascunde în laşităţi. Nouă – şi nimănui altcuiva – ne aparţine responsabilitatea de a alege între derizoriul ce ne este oferit, zilnic, ca mari realizări şi sacrificii, şi altitudinea morală şi respectul la care avem dreptul cu toţii.
Libertatea opţiunii individuale este esenţială în democraţie, dar nu cred că ea trebuie consumată spre suportarea a ceea ce este potrivnic vieţii celor mulţi.
Fiind liberi, putem evolua în drepturile noastre şi consolida această libertate numai dacă o exercităm, cu luciditate, în interesul comunităţii din care facem parte. Asta presupune capacitatea de a renunţa la amăgiri, de a ne asuma autenticul şi nu contrafacerea, de a discerne ceea ce este adevărat şi valoros de impostură şi mediocratitate.
“…Vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românească” spunea cu mâhnire Regele Mihai, în primul său discurs rostit în Parlamentul României, după 64 de ani. Este diagnosticul dureros al unei patologii sociale la care am contribuit prin ignoranţa noastră, a tuturor.
Plăcerea libertății – responsabilitate obligatorie
Poate că, remodelându-ne propria conştiinţă, vom putea relua dezvoltarea simţului moral colectiv şi a discernământului îndrăzneţ. Poate că ne vom dubla plăcerea libertăţii de o responsabilitate obligatorie, în numele celor mulţi. Numai aşa vom putea ridica societatea la un alt nivel de înţelegere. Este lecţia de responsabilitate faţă de opţiunile noastre, pe care ne-a predat-o Regele Mihai în discursul său:. “Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice”. Câtă etică şi simţ al datoriei faţă de oameni se află în instituţiile puterii de astăzi constatăm cu toţii. Problema care se pune întotdeauna în balanţa echilibrului social este a raportului dintre puterea noastră de a schimba şi aceea de a ne adapta; sau, mai bine zis, între opţiunea pe care o avem – pentru schimbare sau pentru adaptare.
Vom face alegerea corectă între acestea dacă vom înţelege ce-nseamnă pentru fiecare dintre noi faptul că “România de azi nu este o moştenire de la părinţii noştri, ci o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, cum ne atenţiona Regele.
Trăim acele vremuri când spiritele civice elevate trebuie să ceară o afirmare la câmp deschis a conştiinţelor unei colectivităţi, o claritate a opţiunilor şi un avânt al ideilor fiecăruia dintre noi. Este necesar să participăm la înfruntările şi confruntările din spaţiul public prin expunerea propriilor opinii unui sever şi sistematic examen în faţa lumii şi a realităţii din care facem parte. În acest fel vom contribui la evoluţia spre o societate civilizată, cu încrederea că ne putem transforma speranţa în realitate în momentele când nu ne mai putem rosti cu fermitate propriile convingeri doar în faţa oglinzii!
Obiectivul cursului Libertate în drepturi este acela de încuraja înfruntarea şi confruntarea, adaptarea şi schimbarea, exprimarea opţiunilor şi a opiniilor, este un îndreptar prin bune practici, dar şi un jurnal de bord despre îndrăzneala de a crede şi puterea de a face. Este un îndemn pentru oameni şi despre oameni aflaţi în căutarea dreptăţii, metoda simplă prin care aflăm că fără pasiune şi suflet, fără încredere şi speranţă, fără răbdare şi temeinicie, fără respect şi responsabilitate orice nedreptate devine o stare de fapt. Este prilejul de a ne apropia de noțiuni precum drepturi şi libertăți așa cum sunt ele consacrate de Constituția României pentru noi toți.
Nu există o rețetă și nici nu ne limităm la didactica prelegerii, provocarea vine din a-i convinge pe cursanți să dezbată, nu să fi convingător ci să fi credibil, să simți că tăcerea de dincolo de laptop este curiozitate și nu plictiseală, să descoperi ceea ce ei știu, cât de multe știu dar nu au tribună sau poate curaj să exprime. Încercăm să clădim școala curajului de a întreba, de a fi curios, de a argumenta, de a înțelege de ce este important să nu renunțăm atât de ușor la libertatea noastră în drepturi și că nu este nevoie să trăim nedreptatea ca să înțelegem că avem libertatea de a alege.
Articol scris de Dr. Mihaela Stănciulescu, profesor coordonator al cursului ”Libertatea în drepturi”, la Școala FDVDR
