Cum vorbeste copilul si ce vocabular trebuie sa aiba

La intrarea in scoala copilul dispune de un vocabular relativ bogat (aproximativ 2500 de cuvinte) si stapaneste la modul practic regulile de folosire corecta a cuvintelor in vorbire.

La gradinita si in primele clase se dezvolta atat limbajul oral, cat si cel scris. In ceea ce priveste limbajul oral, una din laturile lui importante este conduita de ascultare. Cu prilejul rezolvarii problemelor de aritmetica sau a exercitiilor gramaticale, desenand sau privind un tablou, scolarul mic invata treptat sa asculte explicatiile invatatorului si sa mearga “pe urmele” indrumarilor si rationamentelor sale.

  • Rolul lecturilor literare

In acest timp se formeaza capacitatea de citit-scris si aceasta impulsioneaza progresele limbajului. Lecturile literare fac sa creasca posibilitatile de exprimare corecta. Se insuseste fondul principal de cuvinte al limbii materne, care ajunge sa numere spre sfarsitul micii scolaritati, aproximativ 5000 de cuvinte.

  • Primele notiuni de gramatica

Contactul sistematic cu primele notiuni de gramatica ii permit copilului sa constientizeze deosebirile dintre cuvinte ca elemente de limba si obiectele desemnate prin cuvinte. Copilul capata cunostinte despre structura morfosintactica a cuvintelor, despre rolul pe care il joaca in exprimare, radacina, terminatia, sufixele, prefixele. Ulterior, insusirea categoriilor gramaticale propriu-zise (substantiv, verb, adverb, pronume) ii dezvaluie copilului bogatia posibilitatilor de exprimare ale limbii materne.

  • Rolul activitatilor extra-scolare

Dezvoltarea limbajului se face si in contextul altor activitati scolare – muzica, desen, cultura fizica, istorie, observarea naturii -cu prilejul carora copilul face cunostinta cu o noua terminologie care variaza de la un domeniu la altul. Copii se obisnuiesc ca, prin limbaj, sa-si planifice activitatea, sa exprime actiunile ce le au de facut, ordinea in care vor lucra. Toate aceste vor influenta atat perfectionarea conduitei verbale, cat si dezvoltarea intelectuala, contribuind la formarea capacitatilor micilor scolari de a rationa, de a argumenta si demonstra.

  • Tulburarile de scris si vorbit

La varsta scolara mica pot aparea si unele erori de pronuntie si scriere, uneori usoare (trecatoare), care pot fi inlaturate cu timpul prin munca de predare-invatare; altele, mai complicate, capatand aspectul de tulburari care afecteaza profund conduita verbala a copilului. Intre acestea sunt de mentionat :

–      dislalia, constand in deformarea pronuntiei

–      balbaiala, ca alterare a ritmului vorbirii

–      disgrafia, alterarea limbajului scris

–      dislexia, afectarea activitatii de citire (tulburarea proceselor de percepere si intelegere a cuvantului).

Parintele, invatatorul si educatorul, apeland la sprijinul psihologului-logoped, al medicului, trebuie sa descopere care sunt cauzele acestor tulburari: daca ele se datoresc preluarii ”necritice” de catre copil a unor modele de pronuntie si scriere gresite sau daca este vorba de cauze interne tinand de unele defectiuni ale elementelor neurofiziologice implicate in vorbire si scriere. In functie de situatie, se va aplica o terapie educationala sau una psiho-medicala.

Sursa: prokid.ro
ro_RO