Cum îți gestionezi emoțiile la Evaluarea Națională și ce pot face părinții, în ultimele zile dinaintea examenului
Subiectul va fi dezbătut, în 2023, la Conferințele WEBDIDACTICA Educațional
Psihologii spun că examenul de clasa a VIII-a trebuie privit de elevi ca o oportunitate de a sta sub reflector și de a se bucura că sunt stăpâni pe sine. Pentru cei care privesc astfel examenul, emoțiile negative nu vor fi copleșitoare ci, dimpotrivă, se vor transforma în emoții pozitive.
Elevii “să se bucure dacă au emoții înainte de examen pentru că acestea, inclusiv cele negative cum e anxietatea, reflectă faptul că creierul și corpul lor sunt pregătite pentru acțiune”. Sfatul vine de la Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la Universitatea Babeș-Bolyai, care le transmite copiilor să schimbe optica, astfel încât să perceapă examenul ca pe o oportunitate. Cercetător principal în Laboratorul de Psihologia Dezvoltării, Laura Visu-Petra le spune elevilor că există strategii prin care își pot maximiza performanța, trecând peste fricile intense din această perioadă.
“Elevii care nu au standarde perfecționiste, ci o motivație sănătoasă caracterizată prin dorința de a învăța lucruri noi, de a se descurca la rezolvarea problemelor, de a atinge un anumit scop (ex. a ajunge la un anumit liceu dorit, a obține un rezultat anume la examen) și care depun efortul necesar, vor avea rezultate la fel de bune ca și elevii cu standarde perfecționiste”, atrage atenția Lavinia Damian, Lector Universitar în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai.
”Dacă aș fi în locul lor, aș încerca să văd examenul ca pe o oportunitate de a îmi pune în valoare calitățile și de a mă cunoaște mai bine. Intră singuri la examen și, dacă au încredere în ei și văd situația ca pe o oportunitate personală, mai degrabă decât ca pe un pericol, se vor simți bine și vor putea să dea tot ce au mai bun. Știu că e greu să vadă examenul așa, mai ales că toată lumea din jur le spune, probabil, cât e de important acest examen pentru intrarea la liceu. Dar trebuie să fie conștienți că performanța lor depinde nu doar de cunoștințele pentru examen, ci și de cultivarea emoțiilor potrivite, care îi vor ajuta să se concentreze și să exploateze la maximum ce au învățat. Iar emoțiile depind exclusiv de felul în care interpretează situația: dacă evaluează examenul ca pe o oportunitate de a sta sub reflector și de a se bucura că sunt stăpâni pe sine, le promit că emoțiile negative, cum ar fi anxietatea, vor rămâne la o intensitate adaptativă, adică nu vor fi copleșitoare, și va rămâne loc și de emoții pozitive. Vor vedea, sper, că poate fi și frumos să stea alături de colegi de aceeași vârstă, fără părinți și profesori, doar ei și acest eveniment al tinereții lor”, a declarat Andrei C. Miu, profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai.
A înființat și conduce Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, unul din cele mai active grupuri de cercetare din acest domeniu. Cercetările sale despre emoții au fost publicate în numeroase reviste de specialitate internaționale, profesorul Miu fiind, conform evaluărilor scientometrice, unul din psihologii români cu mare vizibilitate internațională.
Unul dintre proiectele sale recente este Registrul Gemenilor Români, prin care încearcă să încurajeze cercetările de genetică comportamentală din țara noastră. Cea mai recentă carte a sa este „Genes, Brain and Emotions. Interdisciplinary and Translational Perspectives”, publicată la Oxford University Press din SUA. A fost Fulbright Visiting Researcher la Stanford Psychophysiology Laboratory din cadrul Stanford University, SUA, în 2009.
Este doctor în psihologie, titlu obținut cu Summa cum Laude, în 2007, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
”Ceea ce știm din științele dezvoltării este că la 13-14 ani copilul este suficient de matur pentru a identifica și folosi o varietate de mijloace de reglare a emoțiilor negative și de focalizare a atenției, însă flexibilitatea utilizării lor și alegerea modalităților optime de a face față unor situații stresante precum cea de față sunt încă puternic ghidate și modelate de adulții de referință, părinți și profesori. Pentru traseul de dezvoltare ulterioară, este important nu doar să treacă de această experiență cu o performanță optimă, ci și cu o sănătate mentală și emoțională corespunzătoare. Apreciez metafora “părintelui grădinar” oferită de psihologul Alison Gopnik, care asigură condițiile ideale pentru dezvoltare și așteaptă “înflorirea” copiilor, comparativ cu “părintele tâmplar”, care se auto-responsabilizează excesiv și are o directivă și o formă poate prea clar conturate pentru rodul eforturilor sale. Să nu uităm că această perioada a adus schimbări neașteptate pentru care nu am primit un manual de instrucțiuni, ea fiind un adevărat examen pentru noi toți, copii și adulți deopotrivă, mai spune Laura Visu-Petra.
Laura Visu-Petra este cercetător principal în Laboratorul de Psihologia Dezvoltării din cadrul Catedrei de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde este și conferențiar universitar. În 2008 a obținut titlul de doctor cu Summa Cum Laudae – cea mai înaltă distincție academică conferită la absolvire.
În prezent, cercetările sale se concentrează pe analiza funcționării cognitive și emoționale la copiii cu nivel ridicat de anxietate, cu implicații pentru realizarea unor programe de training specifice și pentru optimizarea performanței lor școlare.
A făcut parte dintr-un proiect care a analizat “diminuarea anxietății de matematică în perioada școlară timpurie”.
Cum îi pot ajuta părinții pe cei care urmează să susțină în doar o săptămână examenul, având în vedere că este vorba de copii de 13-14 ani?
Lavinia Damian: Câteva dintre lucrurile pe care le pot face părinții pentru a-și ajuta copiii care urmează să susțină examene:
Să le asculte nevoile, emoțiile, trăirile din această perioadă. Să îi încurajeze să vorbească despre ce gânduri au, cum se simt. În aceste discuții să îi asculte într-un mod activ și înțelegător (fără a le spune să nu își facă griji, să nu se streseze) arătându-le că îi înțeleg, că ceea ce simt este normal, iar că ei, părinții, le sunt alături să îi ajute și susțină în această perioadă mai dificilă.
Să evite să pună presiune pe copii criticându-i că nu fac destul sau setând așteptări extrem de mari de la ei, cum ar fi rezultate perfecte sau nerealiste. Aceste critici și așteptări sunt percepute de către copii ca presiune, respectiv că nu sunt suficient de buni și că nu sunt apreciați de către părinți decât dacă sunt perfecți sau au rezultate perfecte. Această percepție a copiilor duce la griji perfecționiste (Ex. ‘Trebuie să fiu perfect ca să fiu acceptat’, ‘Dacă voi greși, voi fi respins’) care creează stres, anxietate și vinovăție și care pot chiar să ducă la rezultatul opus (note mici la examene). În schimb, ce pot face părinții pentru a-și motiva într-un mod sănătos copiii este să le transmită mesajul că au încredere în potențialul lor de a reuși să realizeze ceea ce-și propun prin efort susținut.
Atunci când îi asistă la teme sau când vorbesc despre școală, învățare, pregătire, e de dorit ca părinții să manifeste, cât de frecvent posibil, emoții pozitive (ex. ‘Ce mândru sunt că ai reușit să finalizezi ceea ce ți-ai propus! Sunt curios cum ai rezolvat problema aceea grea?’ ‘Ce mă bucur să aud că ai reușit! Tema aceasta a fost chiar una foarte grea și totuși ai reușit să te străduiești până ai reușit, sunt foarte bucuros să văd asta!’). Astfel, copiii vor asocia învățarea, pregătirea, efortul depus cu emoții pozitive, au ocazia să simtă satisfacția care îi motivează pentru învățare. În schimb, atunci când părinții manifestă preponderent emoții negative (ex. furie, enervare, dezamăgire, critică) în discuțiile cu copiii despre școală, examen, pregătire, copiii vor asocia învățarea cu dezamăgire, insatisfacție, vinovăție și asta poate duce la evitarea învățării, la o motivație nesănătoasă care îi conduce la eșec.
Este important ca părinții să sublinieze importanța efortului și a procesului de a învăța și rezolva diversele sarcini școlare, și nu importanța inteligenței/talentului sau a rezultatului în sine. De exemplu, când reușesc să rezolve o problemă, este de dorit să li se spună: ‘Bravo, ai reușit să rezolvi problema pentru că ai muncit!’ (și nu că au rezolvat problema pentru că sunt deștepți, isteți). Astfel, copiii învață că efortul este cel care duce la un rezultat dorit, și nu un talent anume (pe care dacă nu îl au, ei vor crede că nu are rost să încerce pentru că cred că vor eșua). Tot aici se obține și motivarea copilului pentru a reuși să rezolve probleme, nu pentru a obține o notă anume. Astfel, el învață că a ști să faci lucruri este valoros în sine, și nu doar nota obținută. O astfel de motivație este mai eficientă pe termen lung, determinând efortul constant, independent de evaluare.
Nu în ultimul rând, este util ca părinții să îi ajute pe copiii lor în a-și face programul de învățat și a învăța susținându-i să aleagă ei, copiii, cum le este mai bine, fără a li se impune ce, cum și când să facă, ci mai degrabă prin a le sta la dispoziție să îi ajute cu ceea ce au nevoie (Ex. ‘Cum preferi, să începi cu materia x sau materia y? Să vedem împreună cum este mai bine pentru tine, să începi cu ceea ce e mai greu sau cu ce este mai ușor?’) E important ca copiii să învețe să își organizeze propria învățare, să învețe să se autoevalueze și să se cunoască cât mai bine, respectiv să se automonitorizeze, iar în acest proces părinții să joace rolul de ghid, fără a exercita un control foarte crescut asupra lor, dar să fie prezenți activ în acest proces și să își susțină copiii atunci când au nevoie și cu ceea ce au ei nevoie.
Lavinia Damian este Lector Universitar în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai, unde predă seminarii de psihologie şcolară, consiliere şcolară şi orientare în carieră la nivel licenţă, precum şi promovarea sănătăţii mintale la copil şi adolescent la nivel masteral. Interesele sale de cercetare sunt reprezentate de factori personali şi contextuali premergători şi consecinţe ale perfecţionismului la adolescenţi, adulţi emergenţi şi angajaţi. Este, de asemenea, interesată de rolul comportamentelor parentale în dezvoltarea perfecţionismului, precum şi de dezvoltarea motivaţiei şi a performanţei. Sursa și detalii aici
Domeniile principale de cercetare sunt psihologia școlară, psihologia dezvoltării și psihologia motivației.
Cel mai recent proiect derulat de Lavinia Damian în școli se numește “Efecte ale perfecționismului parental“. “La acesta au participat adolescenți și părinții lor, ajutându-ne să investigăm efectele perfecționismului în rolul de părinte asupra stresului și satisfacției parentale, precum și asupra comportamentelor parentale și a relației copil-adolescent”, a explicat Lavinia Damian, pentru Edupedu.ro. Studiul poate fi găsit aici: http://www.selfid.eu/effects-of-parenting-perfectionism/.
Lavinia Damian a obținut titlul de doctor în 2014, cu teza “Factori premergători și consecințele perfecționismului la adolescenți”.
Sursa: edupedu.ro
