Mulţi părinţi doresc ce e mai bun pentru copiii lor, însă când devin foarte critici, stau tot timpul cu ochii pe copil pentru a nu greşi sau încarcă prea mult programul copilului pentru ca acesta să înveţe cât mai mult, înseamnă că aşteptările lor sunt de tip perfecţionist
Un astfel de părinte se va simţi adeseori îngrijorat, iar mesajul pe care îl transmite copilului este că nu este suficient de frumos sau deştept cum „ar trebui” pentru a fi pe placul părinţilor, iar dragostea lor pentru el depinde doar de reuşitele sale.
Ce este în neregulă în dorinţa de a fi perfect? De ce să te mulţumeşti cu bine când se poate foarte bine? De fapt, problema controlului dictează acest comportament. Este în regulă ca un copil să dorească să reuşească, dar când reuşitele devin singurul lucru prin care se valorizează şi le face pentru a-i mulţumi pe cei din jur, atunci e o problemă.
Copiii nu îşi doresc să fie perfecţi pentru că aşa le place lor, ci pentru că îşi însuşesc standardele părinţilor ca şi cum ar fi ale lor şi, de-a lungul timpului, au înţeles că astfel vor obţine dragostea, aprecierea şi acceptarea celorlalţi. Perfecţioniştii rareori se pot relaxa, ceea ce le periclitează sănătatea fiind mereu sub stres. Se pot îmbolnăvi de tensiune, ulcer, colite, insomnii, oboseală, atacuri de panică, aritmii, obezitate, dureri de spate, boli ale pielii, artrită, astm.
Ce simte un copil perfecţionist
- trăieşte mereu într-o stare de anxietate, deoarece se îngrijorează că ar putea greşi
- este neîncrezător în el şi cere excesiv părerea celorlaţi
- simte mereu nevoia de aprobare din partea celorlaţi
- crede că îşi dezamăgeşte părinţii şi se simte vinovat
- se simte neînţeles şi furios deoarece părinţii nu încearcă niciodată să îl înţeleagă
- este speriat că părinţii îl vor respinge dacă greşeşte
- se simte inferior altora şi crede că merită să fie pedepsit, criticat când greşeşte
- se teme să nu fie considerat un impostor, că nu el a făcut un lucru
- se simte vinovat dacă se relaxează
Cum se comportă
- nu suportă să fie criticat
- este critic cu ceilalţi care nu fac lucrurile cum doreşte el
- este foarte atent la detalii
- vrea tot timpul să câştige
- se supără foarte tare când pierde
- îi este greu să râdă de propriile greşeli
- se compară mereu cu copiii cei mai buni din clasă
- amână lucruri care trebuie făcute până în ultima clipă
- evită sarcini şi experienţe noi de frica de a nu greşi
Recomandări pentru părinţii perfecţionişti
Apreciază efortul, nu rezultatul final. Întrebări precum „Ai luat 10?“, „Ai câştigat concursul?“, ce sugerează că nota maximă şi locul I sunt sigurele rezultate acceptate, ar trebui înlocuite cu întrebări precum: „Cum a fost concursul?”, „Cum te-ai descurcat la test?”, „Eşti mulţumit de rezultat?”, „Ai fi putut face altfel?”, încât copilul să înveţe că este apreciat pentru efortul şi nivelul său de implicare
Arată-le copiilor că nici tu nu eşti perfect. Povesteşte-le despre propriile experienţe de eşec şi greşeală sau despre cum te-ai simţit atunci, pentru a le arăta că din greşeli nu se moare, ci se învaţă
Sfatul specialistului
Diana Stănculeanu, psihoterapeut, coordonator Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii – Salvaţi Copiii
„Gândeşte-te la cum reacţionaţi tu sau soţul/soţia când greşiţi. Aveţi o reacţie agresivă, de critică sau reproş? Vă învinovăţiţi? Procedând astfel, transmiteţi copilului mesajul că greşeala este ceva pentru care merită să fim pedepsiţi sau să ne pedepsim singuri ori greşeala este ceva ce face parte din viaţă, nu ocoleşte pe nimeni şi se poate oricând transforma într-un nou context de învăţare“.
Sursa: Revista Felicia
