Fiecare parinte are anumite asteptari de la copilul sau. Uneori exista riscul ca parintele sa se indragosteasca de copilul ideal si idealizat, incercand sa-l transforme pe cel real dupa dorintele sale. De aceea, copilul adevarat poate deveni o dezamagire pentru ca nu corespunde aspiratiilor parintilor. Misiunea parintilor este de a renunta la imaginea copilului visat pentru a se dedica adevaratului copil, cu temperamentul sau, cu personalitatea sa, cu limitele sale, cu unicitatea sa.
In cartea “Copilul meu (aproape adolescent)” scrisa de psihopedagog Evi Crotti si medic Alberto Magni, aparuta la Editura ALL se mentioneaza ca orice manifestare a copilului este intotdeauna un mesaj trimis parintilor sau educatorilor. Una dintre metodele prin care putem sa-l intelegem si sa-l corectam este studierea scrisului copilului.
Forma literelor, dimensiunea lor, marimea distantei dintre cuvinte, aplecarea spre o parte, stersaturile, arcuirile si incretiturile, sublinierile, stilul apasat si multe altele ne permit sa descifram mesajele starilor pe care le traverseaza copiii la o anumita varsta. Interpretand scrisul copilului se poate stabili care sunt semnalele suferintei lui emotionale: nesiguranta, incordarea, ingrijorarea, emotivitatea, indoiala, toleranta redusa la frustrari, tendinta catre obsesivitate.
Indoiala apare cand trebuie sa alegi intre ce este corect si ce este gresit, intre respectarea propriilor angajamente si tendinta de a le amana pe termen nedeterminat. Suferinta este evidenta in scris datorita tendintei de a lasa un spatiu exagerat de mare intre un cuvant si altul; este un semnal de oboseala care afecteaza siguranta si nu-i permite copilului sa dea un randament evident si constant. Corecturile, spatiul mare intre cuvinte si o miscare nu prea fluenta denota un eu plin de dubii si nesigur.
Toleranta redusa la frustari este semnalata de o grafie foarte usoara, adica gestul grafic pare sa atinga doar usor foaia de hartie, ca si cum copilului i-ar fi teama sa n-o murdareasca, sa n-o zgarie sau sa-i produca vreo stricaciune simbolica. Presiunea peste masura de scazuta si dimensiunea redusa a literelor ne fac sa ne gandim la o toleranta scazuta fata de frustrari.
Emotivitatea care poate crea scaderi ale eficientei unei activitati poate pune in pericol autonomia, favorizand aparitia unor indoieli permanente ale copilului. Emotivitatea nu influenteaza inteligenta de baza, ci randamentul. Cum se recunoaste emotivitatea in scris? Poticneli, tremuraturi si variatii ale miscarii scrisului sunt indicatorii emotivitatii.
Nesiguranta este indicata prin semnul “sovaitor”, altfel spus o desenare ondulatorie a liniilor din care sunt alcatuite literele, ele fiind inclinate putin spre dreapta, apoi putin spre stanga.
Incordarea si ingrijorarea – aceste elemente se observa in inghesuirea literelor una in alta, ca si in cativa carlionti indreptati in sus la sfarsitul unor cuvinte. Prezenta unor unghiuri si forme colturoase in scris denota un temperament nervos si tensionat al copilului.
Tendinta catre obsesivitate. Din punct de vedere grafologic, aceasta afectiune poate fi atestata de scrisul cu insistente si repetate corecturi, cu stersaturi exagerate si dezordine generala. Intr-un scris care este in sine rigid, prezenta unor corecturi si stersaturi frecvente denota un substrat de obsesivitate al copilului.
Sursa: prokid.ro
