In adolescenta, aparitia conflictelor si a frustratiilor este relativ frecventa, dar ele nu au un caracter devastator asa cum unii autori, care incearca sa le dea o anumita turnura spre patologizare. Apar conflicte pubertare ce se manifesta atat in relatia cautarii de sine, cat si in raportarea la modul lor de a fi si comportamentul celor din jur. O alta forma de conflicte sunt cele aparute la baza aspiratiilor formate si nivelul realizarii efective de sine.
Jean Rousselet vorbea de trei forme de conduite mai importante ce se produc prin prisma dorintei adolescentului de a se afirma si de a fi unic in felul sau:
- conduita revoltei – adolescentul refuza ostentativ ceea ce a invatat sau i s-a impus sa invete, adoptand atitudini negativiste, contrazicand fara temei, ironizand, utilizand un limbaj iesit din comun;
- conduita inchiderii in sine – aparitia unei autoanalizari si cenzurarea severa a sentimentelor, a atitudinilor si actiunilor, lansarea intr-o reverie care poate duce la indepartarea de realitate si inchiderea in sine;
- conduita exaltarii si afirmarii – confruntarea cu altii pentru a-si verifica propriile capacitati fizice, intelectuale, adoptand
uneori atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuieste sau care nu se incadreaza in vederile lor.
Adolescentul este copilul-adult ce cauta senzatii si emotii puternice. El încearca sa depaseasca limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, caci ideea e sa traesti cat mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta proprie este dovada cea mai puternica si mai convingatoare, care tine loc de întrebarile fara raspuns la care adulti, în general, nu se sinchisesc sa caute solutii. Tanarul adolescent simte însa si dorinta de-a se retrage în sine, ca la semnalul unei voci interioare ceea ce este mai presus de propria vointa. Aceste momente sunt mai intense decat escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emotii ce-l încearca, momente de răscruce în conturarea modului de a gândi și de a acționa.
Astfel, apar sentimente in care domina afirmarea propriului EU, iar familia este dispretuita, deoarece majoritatea acestora, considera ca se afla la varsta adulta. Desi, de multe ori, adolescentii se afla in opozitie cu familia, acestia sunt sensibili atat fata de situatia de respingere, cat si fata de judecata adultului.
Relatiile cu cei din jurul sau sunt în mare parte rezultate ale educatiei însusite în copilarie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept ca tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor consta în puterea de a diferentia binele de rau si de a se corecta atunci cand au gresit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educatii morale insuflate de familie.
Parinti se dovedesc de multe ori a fi fara rabdare si refuza sa-i asculte si ce-i mai important sa-i înteleaga. Frica de a comunica cu cei carora le datoreaza viata poate fi în egala masura atribuita si tinerilor. La prima confruntare de opinii, legaturile cu familia tind sa se raceasca si sa se distanteze, ca mai tarziu sa dea frau liber unor emotii si dorinte fata de niste oameni mai mult sau mai
putin interesati sa valorifice frustrarea lor.
Adolescentii incearca prin toate mijloacele sa se plaseze in originalitate si sa nu cada in conformism. Pentru aceasta vestimentatia trebuie sa fie deosebita, chiar daca nu este acceptata, muzica sa cante cat mai mult si cat mai tare, camera sa fie dezordonata, limbajul incarcat de cuvinte specifice cartierului sau “gastii”, tendinta fiind in general, aceea de a-i provoca pe cei ce-i inconjoara. Citește articolul în întregime