Apreutesei Maricica este profesoară de informatică la Liceul Teoretic Ioan Slavici, Panciu, Vrancea, are o experienta de peste 30 de ani în învăţământ.
„La început a fost profesie. Am terminat Universitatea Politehnică București si eram inginer. Industria nu mai mergea după Revoluție și a trebuit să mă reorientez pentru că aveam copii de crescut. Am facut informatica si am rămas profesor Așa am ajuns la Liceul Teoretic Ioan Slavici din Panciu. Acum, nu mai pot spune că este profesie, deja sunt prea implicată, iar ce fac, fac pentru ca asa simt. Atunci când vin la școală, chiar dacă sunt supărată, chiar dacă am o problemă acasă, cand am intrat în laborator totul s-a sfârșit. Copiii îmi crează o stare de bine, pentru că uit de lumea mea, uit de problemele ei și intru în lumea lor. Pentru mine școala a devenit o stare, face parte din mine și de aceea mă consider dascăl.
Tinerilor care își aleg meseria asta le dau un sfat. În momentul în care copilul din fața ta, din bancă, îl tratezi ca pe copilul tău de acasă nu se poate să nu reușești cu el. Dar nu uita nici un moment că este al tău și cu bune și cu rele, pentru că toti mai fac și pozne dar au și părțile lor pozitive. Ne place să spunem adesea “Cum era pe vremea nostră”…. Nu este chiar așa. Și noi am făcut prostii, mici lucruri nu prea frumoase și nu prea gustate la vremea lor, dar până la urmă hai sa-i tratăm ca pe ai noștri și sigur îi câștigăm, pentru că…. sunt ai noștri.
Fiecare copil, gimnazist sau licean este ca o mică redută pe care cu știință, modestie și verticalitate o poți cuceri. Sunt foarte sinceră cu elevii mei și nu sunt întotdeauna o profă comodă, dar vorbesc deschis cu ei și în fața mea nu contează cum te cheamă, sau care îți sunt părinții, ci cât de mult dorești să te implici, cât de serios ești. Așa am reușit să fac performanță cu ei, sa-i fac creatori de soft și să le deschid drumuri la care unii nici nu visau. Am avut elevi care au plecat de la sapă, de acasă, iar acum sunt programatori cu un statut social de invidiat.
Am creat în 2003 un club al iubitorilor de programare vizuală, PC wizards și aici am crescut împreună cu talentații mei copii. Intâlnirile din afara orelor de curs, lucrul în echipă, proiectele dezvoltate, deplasările la concursuri m-au apropiat de ei și astfel a dispărut încet, încet, distanța creată artificial între bancă și catedră. Am devenit pentru ei BigMama și orice elev are curaj să vină și să-mi împărtășească of-ul lui, pentru că știu să-I ascult și cred că fiecare om are ceva bun în el. Trebuie doar să vrei să vezi asta și aici intervine talentul dascălului adevarat, cel care descoperă și șlefuiește diamante numite OAMENI.” – Apreutesei Maricica
[oqeygallery id=538]
*Descrierile profesorilor sunt redate intregral conform rubricii „DESPRE MINE”, prezente în formularul de înscrieri.
