În parteneriat cu editura Litera și Fischer International lansăm o nouă provocare pentru cei pasionați de literatura universală. Vă propunem recenzia unei opere sau un autor de nivel mondial.
Când capul familiei Foxman moare, soţia şi copiii se adună ca să îl plângă pe cel dispărut. Însă familia Foxman, aşa cum o înfăţişează scriitorul american Jonathan Tropper în romanul său Aici ne despărţim, nu este o familie ideală, ci una reală, în care afectele şi sentimentele sunt amestecate cu o textură inextricabilă de probleme, clişee şi automatisme, pe care viaţa cotidiană le aşează în calea fiecăruia dintre noi. În existenţa, altfel relaxată, a acestei familii, nici măcar un eveniment grav, cum este moartea cuiva, nu mai reuşeşte să provoace o undă de şoc, care să îi scoată, pe văduva şi pe copiii dispărutului, din traseele psihologice şi existenţiale pe care evoluaseră până atunci.
Judd Foxman, care este, cumva, naratorul şi raisonneur-ul romanului, suportă, de fapt, o dublă traumă. Moartea tatălui este dublată de pierderea soţiei, care îl părăsise recent pentru un realizator de radio, Wade Boulanger. Acesta din urmă este nu numai un tip nesuferit, ci şi unul pe care, de regulă, femeile îl detestă din cauza misoginismului său făţiş. Nu şi soţia lui Judd, însă, anomalie de neînţeles, care îl face pe personajul-narator să nu se poată conecta nicicum la tragicul moment al despărţirii de tatăl iubit.
Măiestria incontestabilă a lui Tropper este aceea de a alcătui un roman din „fâşii” de viaţă banală, cotidiană, în care fiecare dintre noi se poate recunoaşte. Fără emfază şi fără sentimentalism, el developează ţesătura din care este alcătuită viaţa sufletească a omului modern. O viaţă dominată de intelect, nu de suflet, de relaţii sociale, de limbaj, de rolul pe care fiecare şi-l atribuie şi pe care îl joacă în faţa celorlalţi, în fine, de problematica atât de complexă a puterii. Tropper este şi un subtil moralist, în sensul că în spatele intrigii amuzante se află o mare şi tragică problemă morală: dezumanizarea. Oamenii care nu mai găsesc puterea să plângă în faţa morţii, să se elibereze de problemele lor şi să rămână, fie şi pentru câteva clipe, singuri cu amintirea luminoasă a celui dispărut, sunt pierduţi din punct de vedere sufletesc. Iar scriitorul american, punându-se pe sine în cauză – se ştie şi se observă cu uşurinţă că romanele sale au un bogat conţinut autobiografic –, conferă o şi mai profundă încărcătură morală literaturii sale.
Dincolo de asta, Aici ne despărţim este un roman extrem de amuzant, scris cu un condei ascuţit şi cu un simţ comic irezistibil, iar traducerea românească a reuşit să transpună fidel subtilităţile comicului de limbaj în care scriitorul excelează. Umorul său este de calitate, are în permanenţă un referent cultural (Tropper este profesor de literatură engleză la Manhattanville College) şi te antrenează – cam în maniera serialului Seinfeld – într-o captivantă serie de decodificări ale aluziilor şi citatelor culturale.
Pe scurt: un roman profund, în egală măsură comic şi problematic, scris de unul dintre cei mai talentaţi scriitori americani contemporani.
Răzvan Voncu