Esti nevoit sa ii explici de cinci ori pe zi copilului de ce nu are voie sa alerge pe scari sau sa se urce pe masa? Curiozitatea, impulsivitatea si intelegerea destul de limitata a riscurilor la care se pot expune ii aduc pe prescolari in situatii care ii pot pune in pericol. Daca te-ai intrebat cum poti sa modifici comportamentul unui prescolar, iata cateva metode potrivite pentru aceasta varsta.
1. Opreste comportamentul nedorit si vorbeste cu copilul tau. Atunci cand iti observi copilul in mijlocul unei dispute, opreste-l si intreaba-l pe un ton cat se poate de cald ce s-a intamplat. Fara a ridica tonul, fara a indica faptul ca te deranjeaza, incearca pur si simplu sa afli care este situatia. In functie de explicatie, poti sa alegi o metoda de disciplinare ori sa gasesti o solutie.
2. Afla intentia copilului. Inainte de a pedepsi ori sanctiona cumva comportamentul „gresit” al copilului, afla care a fost intentia sa. Copilul tau a stricat o jucarie? Poate a fost curios sa vada ce se intampla daca arunca jucaria pe jos, poate i-a scapat din mana sau poate a vrut sa vada ce sunet va face jucaria cand ajunge pe jos. Atunci cand vrei sa schimbi comportamentul celui mic, este bine sa iti amintesti mai intai ca un copil vede lumea cu totul altfel decat un adult si poate avea mai multe motive pentru care se comporta intr-un alt fel decat iti imaginezi.
3. Educa-ti copilul in privinta consecintelor. Atunci cand iti observi copilul ca vrea sa il impinga pe un altul, opreste-l, dupa care prezinta-i care sunt consecintele potentiale. Ce s-ar putea intampla celuilalt copil? Daca este impins, ar putea sa cada si sa se loveasca. S-ar putea supara si ar incepe sa loveasca pentru a se razbuna. S-ar putea sa inceapa sa planga si sa il evite de acum incolo pe propriul tau copil fara a-l mai considera un partener de joaca.
4. Foloseste limite verbale. Este bine sa exprimi verbal regulile si limitele, pentru a te asigura ca cel mic stie ca nu are voie sa faca ce isi doreste sa faca. De exemplu: „Maria, nu ai voie sa te urci pe masa! Coboara de acolo!”. Este important ca aceasta tehnica sa fie folosita o singura data intr-o anumita situatie. Daca cel mic nu isi schimba comportamentul, este timpul sa actionezi altfel (mergi la el si opresti comportamentul). Daca te multumesti doar sa repeti de mai multe ori interdictia, copilul nu o va respecta pentru ca va sti ca oricum nu se intampla nimic daca nu isi schimba comportamentul.
5. Foloseste limite fizice. Acest lucru nu inseamna sa il pedepsesti fizic. A seta o limita fizica inseamna a-l opri pe copil si a-i schimba comportamentul intervenind fizic: ii iei din mana mingea cu care se joaca in casa, desi nu are voie sau il duci in baie si il speli pe maini. Aceasta tehnica se deosebeste de pedeapsa fizica pentru ca nu ai intentia de a pedepsi comportamentul, ci de a-l opri sau a-l modifica si nu folosesti violenta (nu ii dai peste mana copilului pentru a-i lua mingea, de exemplu).
6. Ofera posibilitatea de a alege. De exemplu, o intrebare precum ”Te opresti din dat cu sticla in masa sau vin sa te opresc eu?”. In acest mod, copilul isi poate regla singur comportamentul in functie de limitele pe care i le oferi tu ca parinte.
7. Foloseste ascultarea activa. Acest lucru inseamna sa ii prezinti copilului tau sirul evenimentelor care au dus la comportamentul sau gresit. In acest mod, copilul poate sa vizualizeze si sa isi realizeze in minte, o imagine a evenimentelor ce au condus la consecintele neplacute. „Te-am vazut lovind cu papusa”.
8. Time-out-ul este o tehnica prin care iti privezi copilul de orice activitate si stimul pentru un interval temporal corespunzator cu varsta pe care o are. De exemplu, daca copilul are 4 ani, atunci time-out-ul nu ar trebui sa depaseasca 5 minute.
Sursa: suntparinte.ro
