Frica de a vorbi in public

Majoritatea copiilor abia la varsta adolescentei ajung sa fie pusi in situatia de a vorbi in public. Daca adaugam la acest lucru faptul ca una dintre caracteristicile adolescentilor este importanta pe care o acorda parerii pe care cei din jur o au despre ei si nevoia accentuata de a fi apreciati, obtinem combinatia de factori “perfecta” care da nastere fricii de a vorbi in public.

Citeste situatiile de mai jos si gandeste-te daca adolescentul tau se regaseste sau nu in exemplele date:
–    in clasa se asaza deseori in ultima banca,
–    nu raspunde neintrebat la ore si nu ridica mana,
–    iese la tabla doar daca este pus de catre profesorul de la clasa,
–    prefera sa taca daca cei din jur au pareri impartite (nu se amesteca in discutiile lor si nici nu isi spune parerea, chiar daca are una),
–    evita sa aiba de-a face cu deciziile care se iau in clasa si merge pe principiul “asa cum a spus celalalt”,
–    daca lucreaza intr-o echipa va accepta orice rol, insa nu si pe cel de reprezentant al echipei
–    refuza sa adopte un rol de lider, cu toate ca are cunostintele necesare pentru a face fata acestei sarcini;
–    atunci cand este implicat intr-un conflict, prefera sa nu comenteze deoarece ii este dificil sa ia atitudine in fata celorlalti.
 
Toate situatiile de mai sus caracterizeaza cu usurinta liceanul care are o asa numita “frica de a vorbi in public”. Acest tip de fobie poate sa apara de la cele mai mici varste si multi dintre cei cu simptome specifice ajung sa le poarte cu ei si mai tarziu in viata, daca nu iau masuri pentru a o depasi.

Exista o multime de factori care pot determina aparitia fobiei de a vorbi in public. Poate fi vorba despre:
– o fire “emotiva” (sau anxioasa), trasatura care este mostenita genetic,
– convingeri irationale, precum: “Ca sa vorbesti in public trebuie sa fii o persoana extraordinara”, “Este ingrozitor de greu si de stresant sa vorbesti in public!”, “O prezentare reusita inseamna ca toata lumea din public este atenta, iar eu nu voi reusi asta.”, “Sigur toti vor crede ca sunt plictisitor!”,
– experiente nefericite legate de prezentarea in public: o prezentare nereusita (sau pe care copilul o considera astfel), critici legate de abilitatile de prezentare pe care copilul le-a primit de la o persoana cu autoritate, ironii ale colegilor etc.
– refuzul unei anumite ocazii de a vorbi in public, lucru care va “crea un precedent”: a doua oara, copilul va refuza din nou, pentru ca deja este convins ca nu este potrivit pentru el sa vorbeasca in public.

1.  Discuta cu el si exploreaza-i frica: ce simte, ce gandeste, la ce se asteapta ca se va intampla? Ii poti recomanda sa scrie pe o foaie toate aceste ganduri si puteti discuta despre cat de rationale sunt.  Cele mai multe vor fi ganduri exagerate, formulate in termeni absoluti “Nimeni nu o sa fie atent cand o sa prezint eu”, “Toti se asteapta la ceva foarte interesant” , “Trebuie sa fii amuzant daca vrei sa aiba succes prezentarea”etc. Analizati impreuna aceste ganduri si descoperiti daca sunt sau nu justificate: cum poate sa fie atat de sigur ca “nimeni” nu va fi atent sau ca absoluti toti au asteptari ridicate? Este foarte posibil ca unii dintre ei sa nu aiba asteptari deloc de la prezentare, de exemplu. Arata-i copilului tau ca anxietatea ii poate influenta modul de gandire, determinandu-l sa fie irational.

2. Ajuta-l pe copil sa isi ajusteze asteptarile pe care le are de la el insusi si pe care crede ca le au ceilalti de la el. Multi dintre oamenii care se tem sa vorbeasca in public au convingerea ca ceilalti se asteapta la o prezentare extraordinar de interesanta, amuzanta si placuta, precum cele realizate de persoane cu experienta in domeniu. Acest lucru creeaza un stres suficient de puternic pentru a determina pe oricine sa nu vrea sa vorbeasca in public. Arata-i copilului tau ca nu trebuie sa realizeze o prezentare extraordinara, pentru ca nimeni nu asteapta asta de la el si pentru ca nu este nevoie. O prezentare obisnuita este suficient de buna. In timp, isi poate imbunatati abilitatile de prezentare daca doreste acest lucru.

3. Ajuta-l sa isi schimbe perspectiva. Suntem obisnuiti sa credem ca anumite situatii sunt stresante si sa le privim ca pe o problema. Explica-i adolescentului tau importanta modului in care privesti o situatie: a vorbi in public poate fi o problema sau o provocare. O mare parte din succes depinde de atitudinea lui fata de situatie. Daca isi va schimba atitudinea, este posibil sa descopere ca lucrurile nu sunt atat de negre pe cat par.

4. Imprieteneste-l cu frica. Frica paralizeaza cele mai multe initiative ale noastre. Arata-i ca doar faptul ca se teme nu este suficient pentru a renunta.  Explica-i faptul ca frica este de fapt, o emotie banala: toti oamenii traiesc senzatii de teama in diverse situatii. Majoritatea celor care au prezentat ceva de fata cu alte persoane, chiar si cei mai buni oratori, se pot teme de aceasta situatie, dar aleg sa o confrunte.

5. Incurajeaza-l sa ia parte la cursuri de abilitati de prezentare. Exista destul de multe oportunitati de acest fel pentru copii si tineri, ajutandu-i intr-un cadru prietenos sa “stapaneasca secretele” unui discurs reusit.

Sursa: suntparinte.ro