Cand te gandesti la ce inseamna un parinte permisiv, raspunsul care iti vine in minte este, probabil: “parintele ai carui copii n-au reguli, n-au tinuta, n-au maniere”. Pe de o parte, este adevarat, insa sunt si alte elemente care intra in definitia “parintelui permisiv”. S-ar putea chiar sa-ti dai seama ca si tu poti intra cu usurinta in aceasta categorie avand in vedere unele obiceiuri pe care le ai, chiar daca intentiile tale sunt bune si crezi ca ii vor fi de folos copilului sau adolecentului tau pentru a de veni un adult responsabil.
Iata 5 obiceiuri cate te inscriu in categoria parintilor permisivi si cum sa te debarasezi de ele, potrivit recomandarilor doctorului Leonard Sax, medic de familie si specialist in parenting, autorul mai multor carti de specialitate.
1. Nu exista limite si rutine
In multe familii, din pricina programului foarte incarcat, nu mai exista rutine de familie. Cu atat mai mult limite. Oamenii sunt prea obositi pentru a mai seta anumite limite si pentru a crea animozitati, in putinul timp pe care il petrec in familie. Si atunci “lasa de la ei”. Ceea ce nu este foarte sanatos pentru copii. Insa, cu putina fermitate si cu sprijinul partenerului, in doua saptamani se pot forma noi rutine si noi reguli.
2. Eviti conflictele
Pentru multi parinti este mai comod sa renunte decat sa mai intre intr-un alt conflict cu copilul sau adolescentul. In acest “tablou” intervin si amintirile legate de strictetea propriilor parinti si atunci lasa din nou de la ei. Pe masura ce copiii ajung la pubertate, cresc sansele de conflicte intre acestia si parinti. Usi trantite in fata parintilor, ochi dati peste cap sau formulari de genul “nu am chef” sau “lasa-ma in pace” sunt la ordinea zilei in multe familii. Oboseala parintilor nu este un motiv de cedare. Poti renunta in unele cazuri “usoare”, insa in lucrurile serioase ar trebui sa te mentii pe pozitii pentru ca altfel iti pierzi credibilitatea de parinte.
3. Accepti scuza cu “invatatul”
Multi copii din ziua de azi ocolesc responsabilitatile casnice pentru ca “au de invatat”. Poate te gandesti ca ii faci un bine daca il scutesti de treburile pe care ar trebui sa le faca el, insa permisivitatea ta ii face rau, pe termen lung. Cand copiii ies in lume, ei trebuie sa aiba niste abilitati. In viata de dinafara casei, nimeni nu-i va spune “Lasa ca strang eu masa!”.
A educa un copil nu inseamna doar a-l pregati pentru performante academice. A educa un copil presupune a-l pregati pentru viata de adult in toate aspectele sale: sa aiba relatii de calitate, sa caute job-uri de calitate, sa devina, la randul sau, un parinte bun.
4. Incerci sa fii prietenul copilului tau
Unii parinti sunt atat de concentrate sa fie “iubiti” de copiii lor adolescenti, incat “uita” de autoritatea de parinte. Ca prieten, nu-i poti interzice “prietenului” tau anumite lucruri. Ca parinte, insa, in unele cazuri, este absolut necesar sa interzici anumite privilegii daca nu au avut un comportament adecvat. Adolescentii au nevoie de parinti cu autoritate care sa-i ghidezi in luarea celor mai bune decizii, nu de prieteni cu care sa barfeasca din cand in cand.
5. Recompensezi copilul cu “tehnologie”
Copiii au telefoane “smart” de la varste din ce in ce mai mici. Chiar daca unii parinti motiveaza ca telefonul mobil este necesar pentru a fi tot timpul in contact cu copilul (mai ales in situatii de urgenta), asta nu inseamna ca au neaparata nevoie de un smartphone cu cont de Facebook (eventual si fara limite de utilizare). Daca tot vrei sa-i dai un telefon mobil copilului, fa in asa fel incat acesta sa fie ca un salariu. “Te comporti civilizat, mergi devreme la culcare, iti faci temele, primesti telefonul!”. Nici nu trebuie sa te certi cu el ca sa i-l iei inapoi daca nu indeplineste cerintele solicitate. Suna la compania de telefonie mobila la care esti abonat si afla care sunt modalitatile prin care poti bloca telefonul.
sursa: sfatulparintilor.ro
