380 de ani de la moartea lui Galileo Galilei, savantul care a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică

Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai cunoscuți savanți ai Renașterii. Astronom, fizician, inginer, filosof și matematician, Galilei a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică și a rămas în istorie pentru conflictul său cu Inchiziția romană:ca susținător al teoriei heliocentrice, Galilei a fost judecat de Inchiziție pentru erezie, forțat să se dezică de convingerile sale și să-și petreacă restul vieții în arest la domiciliu. 

Galileo Galilei s-a născut, pe 8 ianuarie 1564, la Pisa, în familia muzicianului Vincenzo Galilei. Galileo, primul dintre cei șase copii ai familiei, a devenit el însuși un bun muzician, dar a fost îndemnat de tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină.

Catolic convins, Galileo a fost tentat să devină preot, dar la insistențele tatălui său, s-a înscris la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa. A fost însă atras mai mult de matematică și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului acestei științe. Era încă foarte tânăr când a inventat termoscopul, precursorul termometrului.

În 1589, Galileo a primit catedra de matematici de la Universitatea din Pisa, unde predă până în 1592, când se mută la Padua pentru preda geometrie, mecanică și astronomie.

În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur unul. A fost un moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către cer. A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că este o sferă cu munți și cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se rotește în jurul Soarelui. A descoperit și că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului – încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre – nu este corectă.

Galileo a început astfel să adune din în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernicus (teoria heliocentrică), contrazicând doctrina oficială a Bisericii – asta în pofida faptului că era un om credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă.

Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui Copernicus ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu apere în niciun fel această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica situația, parțial pentru că era un catolic fidel.

„Eppur si muove”-Și totuși, se învârte

Însă în 1623, cardinalul Maffeo Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub numele de Urban VIII, și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie și chiar să o publice, cu condiția să rămână obiectiv și să nu susțină teoria heliocentrică. În 1632, Galilei a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, o lucrare construită ca un dialog între trei personaje:un susținător al teoriei lui Copernicus, un adversar al acesteia și un personaj imparțial. Deși savantul a susținut că opera sa este una neutră, Inchiziția a fost de altă părere.

Astfel, Galileo Galilei a fost chemat la Roma și judecat de către Inchiziție sub acuzația de erezie. Procesul a avut loc între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință nu a fost închis. A fost însă amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. Astfel, Galileo Galilei a admis că sprijinise teoria heliocentrică și că lucrarea sa putea fi interpretată ca susținând această teorie. Condamnat pentru erezie, Galilei, care nu s-a dezis niciodată cu adevărat de convingerile sale, a fost ținut în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.

Sursa: Historia.ro