150 de ani de la nașterea lui Traian Vuia, pionierul aviației mondiale

Până atunci a avut de luptat cu mentalitățile, cu lipsurile financiare și cu imposibilitatea de a-și finanța proiectul, dar mai ales cu neîncrederea și scepticismul celor din jur.
În 1903, Academia de Științe de la Paris îi respinge proiectul, cu mențiunea: ”Problema zborului cu un aparat cae cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis”.
Traian Vuia avea deja „aeroplanul-automobil”, conceput încă din perioada studenției, perfecționat în timp și macheta pe care reușise să o breveteze, nu renunță. Credea cu tărie în visul său de a zbura, care i se va împlini în cele din urmă.
În primăvara lui 1906, la Montesson, lângă Paris, aparatul ”Vuia I”, poreclit ”Liliacul” a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru si a zburat pe o distanță de 12m.
Presa vremii din Franța, Marea Britanie și SUA a scris despre ”primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare”.
Cu aparatul său, românul Traian Vuia reușise să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii “la bord”, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată sau catapultă).
A urmat aeroplanul ”Vuia I bis””, perfecționat, apoi un aeroplan dotat cu un motor mai performant cu care a reușit, în 1907, să se mențină în aer aproximativ 100 m. L-a numit ”Vuia 2” și a fost brevetat în Belgia.
Traian Vuia a mai brevetat și alte invenții: torpila aeriană, în 1917, două elicoptere între anii 1918 și 1922, generatoarele de abur, în 1925 ș.a.
În 1946 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
S-a stins din viață pe 3 septembrie 1950, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.